Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Poemul liliacului

de Ioana Stuparu | Mai 21, 2009

Ioana Stuparu 

E primăvară, Doamne!
Venit-a timpul să-nfloresc
Aşa cum Tu orânduit-ai!
Zicea un bucheţel de liliac
Rămas ca o minune,
Pe vârful unei ramuri.

În jurul lui,
Cât vezi cu ochii,
Apă, ce Dunărea n-a mai putut
S-o stăpânească.

Ştiam aseară cine sunt –
Se tânguia sărmanul bucheţel.
Sălaş aveam într-un pom mare,
În curtea unei case verzi,
În oboraş,
Lângă fereastra dinspre drum.
Acolo m-a sădit cândva,
O copiliţă
Ce-aseară pruncu-şi alăpta.
Mă pregătisem să-mi mângâi,
Ca-n fiecare an,
Mântuitorul răstignit pe cruce.
Să fiu părtaş, apoi,
La Învierea Lui din morţi.
Ştiam aseară cine sunt…
Unde e casa, Doamne?
Unde e pomul în care-aveam sălaşul?
Unde e mama ce pruncu-şi alăpta?
În jurul meu, cât vezi cu ochii, apă!…
Sunt singur, Doamne,
Şi mi-e frică!

2 mai 2006

Topice: Poezii | Comments Off on Poemul liliacului

Comentarii închise.