« Biserica Barboi | Principal | Biserica în secolul I: Aspecte politice »
Discurs despre mărime
de Jianu Liviu-Florian | Iunie 10, 2009
se dedică şi lui G8
Au fost odată – şi mai sunt şi mâini,
În şcoli, în grădiniţe, şi ponoare –
Mari înţelepţi, şi dascăli peste stâni,
Care predau mereu: “cum să fii Mare” –
În universităţi, ca şi în strane,
Ataţia te învaţă, cu ardoare,
Minuni, comedii, trucuri şi zorzoane,
Şi mai presus de tot: “cum să fii Mare” –
De ce să fii bacterie, microb?
Şi nu Gigant, Ciclop, Enorma Stare?
Când micul, celui Mare, este rob,
Decât cel mic – mai bine Cel Mai Mare!
Şi ce cusur de-ajungi Cel Mai Neghiob?
E un deliciu şi o sărbătoare,
Şi Prost de eşti, de dai în gropi, de snob,
Dar să fii Prostul Lumii Cel mai Mare!
Aşa se-ntrec toţi dascălii pe Glob –
Predau cu lăcomie o eroare –
Să iei din Lume, Totul, nu un ciob –
Şi partea ta să fie Cea mai Mare!
Iar eu, un fost profesor, azi, lacheu,
Nici prea bogat, dar nici de tot calic,
Te rog, copilul meu, învaţă greu
Cum este când pe lume eşti cel mic!
Şi cum, din tot ce strângi, atât de greu,
Cu slabele puteri de biet pitic,
Aşa cum împărţea şi Dumnezeu,
Îi dăruieşti puteri şi celui mic!
11 mai 2009
Topice: Poezii | Comments Off on Discurs despre mărime
Comentarii închise.
