Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

O seară magică

de Ana-Maria Gîbu | Iunie 13, 2009

Ana-Maria Gîbu1 iunie 2009

A sosit ziua lansării volumului meu de debut “Grădina mea”. A fost o zi plină de emoţii dar şi de multă bucurie. De dimineaţă am plecat la club pentru repetiţiile cu grupul ˝Voces˝, ca în orice altă zi de luni. La amiază mi-am luat ghiozdanul şi am plecat la şcoală. Când am ajuns la şcoală mi se părea că ceva nu este în regulă. Era agitaţie. Se pregătea ceva. Colegii parcă mă priveau altfel. De ce? Nu ştiam însă aveam să aflu mai tarziu. Se întrebau dacă nu am emoţii, dacă nu mi-e frică, dacă chiar eu sunt cea pe care o vor privi după amiază,…

Ana-Maria GîbuAu început orele. Am avut limba franceză la care m-a ascultat şi am luat 10. Ora următoare trebuia să am muzica. Doamnna profesoară intră în clasa şi spune: ”Ana tu du-te la bibliotecă şi pregăteşte-te. Imediat venim şi noi”. Care noi? M-am întrebat.

În bibliotecă deja era totul pregătit. Abia atunci am realizat că nu peste mult timp va incepe lansarea cărţii mele, acţiunea care avea să mă aducă în faţa tuturor colegilor, profesorilor mei, că eu voi fi în centrul atenţiei şi, brusc, emoţiile m-au copleşit Mă aştepta mămica care cu grijă, dar emoţionată, m-a ajutat să mă schimb de uniformă şi să îmbrac o ţinută de spectacol, mi-a aranjat părul şi mi-a şoptit: ˝Să nu ai emoţii. Aceasta este seara ta. Azi, în această sală, tu eşti vedeta.˝

Ana-Maria GîbuDoamna secretară a şcolii a intrat repede în bibliotecă şi a spus: “Au sosit doi dintre invitaţii străini. Cineva din familie să coboare să-i primească”. A coborat mami. Eu încă mă pregăteam, sau poate mai voiam să mai stau puţin acolo după un raft mare cu cărţi. Sosise doamna Elena Munteanu şi domnul Florentin Maftei. Erau oamenii care aduceau cu ei mesajul doamnei Ligya Diaconescu şi pe care-i aşteptam.

Un glas puternic a rasunat deodată:
-Bună ziua, Anuţa! Sunt Florentin Maftei de la revista Starpress, iar ea este colega mea Elena Munteanu.

Chiar dacă am fost mai timidă la început felul direct, sincer şi cald cu care mi-au vorbit cei doi invitaţi m-au făcut să las deoparte timiditatea şi să vorbim ca şi cum ne-am cunoaşte de o viaţă, ca şi cum eu nu eram doar o fetiţă de 12 ani ci o persoană foarte importantă.

Ana-Maria GîbuÎncet, încet şi aproape fără să observ, sala s-a umplut. Ma uitam în jur şi parcă nu-mi venea să cred că toţi acei oameni erau acolo pentru mine… şi toată lumea părea emoţionată. Erau toţi colegii mei de clasă, câteva colege mai mari din clasa a VI-a, corul şcolii din care fac şi eu parte, profesorii mei, directorii şcolii, profesorii-instructori de la Clubul copiilor şi elevilor, sponsorii locali, familia mea.

Un pic inima mea s-a întristat. Persoane dragi mie şi care m-au ajutat şi încurajat mereu în drumul prin lumea poeziei, nu au putut fi în sală: doamna Lygia Diaconescu, domnul George Filip, domnişoara Victoriţa Duţu, părintele Radu Botiş. Distanţa sau serviciul le-au ţinut departe. Dar apoi am zâmbit pentru că, deodată, cuvinte dragi mi-au revenit în minte din mail-rile primite în zilele anterioare. Şi atunci am ştiut că toţi sunt alături de mine cu sufletul, cu gândul cu inima. În acel moment inima a început să nu mă mai asculte şi să bată din ce în ce mai repede mai repede.

Ana-Maria GîbuŞi deodată, doamna învăţătoare m-a invitat să iau loc alături de doamna dirigintă la masa unde erau cărţile mele frumos aşezate. Am privit coperţile pline de flori ale cărţii, am mai citit o dată cu mirare şi fericire numele meu scris frumos pe copertă şi atunci am ştiut că, da, este adevărat, minunea cu coperţi verzi şi flori multicolore este visul meu. Aceasta este seara mea magică. Doamna învţătoare Laura Munteanu, prin cuvinte alese şi pline de căldură şi dragoste a deschis acţiunea care avea să-mi aducă multe surprize foarte plăcute pentru mine. Prima surpriză a fost programul corului şcolii care a venit să cânte special pentru mine.

Emoţiile au pus stăpânire pe întreaga mea fiinţă. Trebuia să mă prezint, să-mi prezint visul meu devenit realitate. Mi-am citit cuvântul deoarece emoţiile nu mi-ar fi dat voie să vorbesc liber. Apoi a luat cuvântul domnul Florian Maftei care prin tot ce a spus mi-a creat o stare de bine şi de linişte. Ori de câte ori îmi spunea “dragă Anuţa” îi simţeam căldura sufletului şi bunătatea. L-am urmărit cu mare atenţie, cu mare drag. Pe lângă cuvântul dumnealui mi-a adus mesajul din partea doamnei Ligya Diaconescu care înseamnă foarte mult pentru mine. Este cea care oriunde s-ar fi aflat în lumea asta mare îmi trimitea mesaje de încurajare, mesaje de prietenie, mesaje părinteşti, de grijă, de dragoste, de ocrotire. Îi simţeam prezenţa acolo, deşi nu era şi parcă aşteptam ca din clipă în clipă să intre în sală. Eram fericită şi sufletul îmi râdea.

Ana-Maria GîbuCei de acasă, din Dorohoi, aflau pentru prima oară de oamenii deosebiţi din ţară şi din străinătate care mă iubesc, care-mi apreciază munca, care mă încurazează, mă sfătuiesc, mă fac cunoscută în ţară şi în lume. Cuvantul doamnei Elena Munteanu m-a adus din nou cu “picioarele pe pământ”. Vorbea cu mine ca şi cum m-ar fi cunoscut de când lumea. Am primit cadouri de la dumneaei, sfaturi, aprecieri, zambete…

A urmat apoi un alt moment foarte emoţinant pentru mine. O altă surpriză. Un mesaj de departe, de peste acean, de la omul care mi-a spus cu duioşie şi dragoste “fata mea”, de la cel care mi-a spus pentru prima dată “poetă” , de la cel care mi-a făcut onoarea să mă aşeze alături de el spunându-mi “colega”:

– poetul, prietenul, criticul şi mentorul meu, domnul George Filip din Montreal, Canada, care cu emoţie şi bucurie mi-a scris:

“STIMAŢI PRIETENI DE FOARTE DEPARTE,

Am venit şi eu la minunata Dumneqavostră întrunire de astăzi, aşa, neinvitat, fiindcă vreau să vă spun o poveste. Eu sunt un vârstnic copil sau, nu ştiu cum să mă explic, un copil vârstnic. Trăiesc, realmente şi cu mare luciditate, starea de metempsihoză despre care toti ştim câte ceva doar din teorii. La 70 de ani port în salba vârstei mele şi în sufletul meu cel mai frumos diamant dăruit de Dumnezeu: se numeşte… poeta Ana-Maria. Eu am descoperit-o pe ea şi ea m-a descoperit pe mine. Dumnezeu i-a dat harul iar eu am botezat-o şi am dăruit-o lumii ca poetă. În “GRĂDINA MEA” pulsează şi sufletul meu. Poeta Ana-Maria ştie că sufletul meu este astăzi, acum, lângă ea. Eu şi doamna mea… tot MARIA, am adoptat-o fără asentimentul părinţilor ei. Ea este şi fata noastră. Nu ne-am văzut, practic, niciodată. Dar ne salutăm în fiecare dimineaţă, ea ne cântă şi ne recită şi ne intră in casă ca o fătucă de-a noastră. Mă auzi Ana-Maria? Eu şi Maria-Mea am venit la această fantastică sărbătoare. Am venit de peste ocean fiindcă vrem să fim cu tine la botezul tău ca POETĂ. Şi dacă n-aţi înţeles despre ce este vorba, megieşii mei dragi, iată, vă explic: eu am venit de la Montreal să o îmbrăţişez pe poeta Ana-Maria Gibu, sunt colegul ei şi cu permisiunea Dumneavostră mă numesc

poetul George FILIP – Montreal
întâi iunie – 2009″

Au urmat apoi alte mesaje pline de căldură de la persoane pe care le-am cunoscut on-line sau care doar au citit poeziile mele:

– domnul inginer Daniel Constantin Manolescu, Montreal, Canada

“Dragă Ana-Maria,

Ce pot eu adăuga în plus emoţiilor pe care urarea ta le-a trezit în inima mea? Poate doar o lacrimă de fericire şi un zâmbet de bucurie aşa cum şi soarele deseori ne zâmbeşte printre nori. MULŢUMESC DIN SUFLET!
Mesaj? Îţi voi adresa şi eu acelaşi mesaj pe care actorul Jean Constantin, bun prieten al tatşlui meu profesorul Constantin Manolescu de la Hârsova mi l-a adresat mie (eu copil fiind pe atunci) pe vremea filmărilor pentru NEMURITORII la Hârsova, judeţul Constanşa. Citez pe maestrul Jean Constantin: Daniel! Deştept şi bun la şcoală îmi pare că eşti ! Aşadar îţi urez complementar: SĂ CREŞTI MARE! ŞI… SĂ AI NOROC!
Numai bine dragă Ana-Maria!

Stimă inginer Daniel Constantin Manolescu˝

-preot Radu Botiş, Maramureş, România

“Dragă Ana Maria,

Mereu în slujba Celui Prea Înalt dar şi a dragii slove româneşti trebuie să rămânem cei ce am fost plămădiţi în acest binecuvântat neam. Ce poate fi mai frumos, mai deosebit decât momentul când poţi împărtăşi bucuria semenului. Trebuie fiecare să-I mulţumim Lui, înainte de toate, pentru Darul Vieţii ce l-am primit. Minunat dar.

Te felicit pentru îndrăzneala de a deschide uşa cuvântului în acest fel, o meriţi. Cei ce îţi sunt aproape (părinţii tăi) merită, şi ei, cu prisosiţă. Cât despre talanţii cu care ai fost hărăzită de SUS, tu ştii cui trebuie să mulţumeşti. Nădăjduiesc, pe viitor, să-ţi reaminteşti de acest crâmpei de modeste cuvinte iar eu să pot zâmbi mulţumit, bucurând sufletul, că eşti mereu harnica făuritoare de cuvânt.

Gând bun
Proet stavrofor Radu Botiş, editor fondator: Slova Creştină (http://www.slova-crestina.ro/), Glas Comun (http://www.glascomun.info).

– profesor, poetă şi pictoriţă Victoriţa Duţu

“Ce frumos draga mea!
Să îţi ajute Dumnezeu sa fii puternica şi să fii tu. O să fie foarte bine şi frumos, nu trebuie să ai emoţii decât ca totul să fie perfect. Dar tu eşti puternică şi vei fi şi mai puternică după această lansare.
Te îmbrăţişez cu mult drag,
Victoriţa”

-doamna profesor Cezarina Adamescu

“FOARTE EMOŢIONANTĂ VESTEA CĂ TÂNĂRA ANA-MARIA GÎBU A REUŞIT SĂ EDITEZE ACEASTĂ CARTE PENTRU TOATE VÂRSTELE!
SPER S-O POT CITI ŞI EU ÎNTR-O ZI, IAR ÎN FAŢA POETULUI CARE S-A APLECAT CU LUARE AMINTE ASUPRA ACESTUI CONDEI SMULS DIN ARIPA UNEI PĂSĂRI MĂIASTRE, MĂ ÎNCLIN CU RESPECT ŞI CONSIDERAŢIE PENTRU CĂ A ADĂSTAT PE ACEST TĂRÂM DE POVESTE CARE ESTE COPILĂRIA!!!!
E FOARTE IMPORTANT CA, LA TIMPUL POTRIVIT SĂ FII ÎNCURAJAT DE CINEVA ŞI SĂ NU LUPŢI SINGUR.
PERSONAL, O FELICIT DIN TOATĂ INIMA ŞI-I DORESC “VÂNT BUN DIN PUPA”.
O MAI CITISEM ÎN PAGINILE REVISTELOR SLOVA CREŞTINĂ ŞI GLAS COMUN, DAR ACUM, SUNT DE-A DREPTUL CURIOASĂ.
ŞI O SĂRUT PĂRINTEŞTE PE OBRĂJORI,”

Ana-Maria GîbuA urmat apoi cuvantul domnului Petruţ Pârvescu, profesor şi poet din Botoşani care a apreciat talentul şi dăruirea mea pentru poezie, rezultatele obţinute la numeroase concursuri de creaţie literară judeţene şi naţionale.
Apoi colegele mele de clasa mi-au făcut surpriza şi au vorbit despre carte în numele lor şi al colegilor mei care au fost toţi prezenţi în sală: Patricia Popovici (“cartea «Grădina mea» este o răsplată a muncii Anei, grădina fiind sufletul ei iar fiecare floare trăirile ei. Voi fi alături de Ana mereu şi o voi susţine.”), Denisa Mirăuţă, (care a prezentat prefaţa cărţii semnata de poetul George Filip), Flavia Bogdan (˝…nu există cuvinte potrivite pentru a o descrie pe colega mea Ana Maria. Are un suflet delicat, vibrează numai bunătate şi dorinţa de face cât mai multe lucruri bune şi de calitate˝) .
A urmat cuvântul doamnei diriginte Raichel Victoriţa care şi-a exprimat bucuria de a avea în clasă o elevă care compune poezii, dumneaei fiind profesor de limba română.

Ana-Maria GîbuPoeziile mele au fost pentru multă lume o surpriză plăcută: foarte puţine persoane au ştiut că scriu şi că particip la concursuri de poezie. Şi mai puţine că am reuşit să le reunesc într-o carte. Poate şi pentru faptul că am scris poeziile doar atunci când inima mea a dat drumul izvorului de cuvinte, aşa cum am simţit eu, fără ajutorul nimănui. Uneori mai făceam mici greşeli gramaticale dar mama şi bunica mea îmi atrăgeau atenţia şi le corectam. De aceea au fost toţi surprinşi, bucuroşi şi, sper eu, mândri de mine.

Am încheiat activitatea cântând unul din cântecele pregătite special pentru lansarea cărţii: piesa se numeşte “Grădina mea” (compozitor Cristian Alivej), o grădină a inimii la fel ca şi cartea ce cu mândrie am scris-o.

Apoi am oferit tuturor doritorilor cartea cu autograf.

Ce-aş mai putea adăuga în final?

Că am fost atât de fericită când am dat primul autograf încât l-am scris cu litere mari şi rotunde ca la clasa I!
Că a fost o zi deosebita din viata mea pe care n-am s-o uit niciodata!
Că au fost alături de mine toţi cei care mă iubesc şi mă apreciază.
Că i-am simţit alaăuri pe toţi cei care sunt foarte departe.
Că s-a adeverit ceea ce mi-a spus mama mea: eu, Ana Maria am fost pentru o seară, cea mai importantă persoană şi toţi ochii au fost îndreptaţi asupra mea ca asupra unei adevărate vedete.
Pentru frumuseţea acestei zile şi pentru toţi cei care m-aţi făcut fericită, tuturor vă mulţumesc!
Vă îmbrăţişez pe toţi, vă iubesc şi vă respect.

7 iunie 2009, Dorohoi

Topice: Diverse | Comments Off on O seară magică

Comentarii închise.