Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Să le salvăm sau să le lăsăm să piară?

de Nyeste László-Csaba | Iulie 27, 2009

Biserica Reformată din CatcăuAtunci când izbucneşte un incendiu undeva, fugim imediat să salvăm clădirea respectivă şi pe cei ce locuiesc în ea. Dacă cineva se înneacă, fără să stăm pe gânduri sărim în apă să-l salvăm. Dacă aflăm că cineva este bolnav ne străduim să îl vizităm câd mai repede şi ne oferim ajutorul. Atunci când, ca un trăsnet din cer senin, primim vestea că unul din apropiaţii noştri a suferit un accident, lăsăm totul deoparte şi ne grăbim la locul faptei sau la spital, să vedem dacă putem ajuta în vreun fel. Nu voi mai continua această înşiruire de exemple luate din viaţa reala şi chiar trăite uneori, deoarece vroiam numai să atrag atenţia asupra faptului că omul se străduieşete să îşi păstreze bunurile şi face tot ceea ce poate în acest sens. Ceea ce este important pentru noi nu lăsăm să se piardă, să dispară sau să se distrugă. În astfel de cazuri întrebarea din titlu de fapt nici nu este o întrebare pentru noi.

De ce avem dubii atunci când vine vorba despre salvarea bisericilor noastre din diaspora? De ce analizăm aşa de mult problema din toate punctele de vedere? Să le salvăm sau să le lăsăm să piară? Cu ocazia dezbaterilor sau a rapoartelor scrise apara la lumină tot felul de argumente pro sau contra. Iar la sfârşit întrebarea se transformă, demonstrând caracterul nostru pragmatic în: merită sau nu merită?

După cum se ştie am dori să renovăm Biserica Reformată din Câţcău ce aparţine de Protopotiatul Misionar din Cluj şi să o salvăm de la distrugere. Comunitatea numără numai 8 suflete şi cu toate acestea am hotărât că nu vom privi cu mâinile în sân cum se degradează an de an, să nu ne plângem că este imposibil, ci credinţa în Dumnezeu, cu optimismul specific credincioşilor, încercăm să facem ceva pentru ca ceea ce au construit strămoşi noştri şă nu se “transforma în nimic”.

Biserica Reformată din CatcăuPărerile contra, aşa zisele argumente ale “realiste” au fosat aduse la lumina zile de  mai multe ori şi în alte cazuri. Ştiu că în majoritatea cazurilor este vorba de comunităţi pe cale de dispariţie, că nu este pentru cine să salvăm biserica. Ştiu că trebuie să ne preocupăm mai ales de viitor şi să ajutăm acolo unde mai sunt comunităţi. Ştiu că situaţia economică este grea, că nu sunt bani. Ştiu că nici în comunităţile mai mari viaţa nu este în roz, şi acolo sunt multe cheltuieli, şi acolo se contruieşte, se repară. Ştiu că multe din bisericile fără stăpân sunt tâlhărite şi distruse. Ştiu că acei bani ar putea fi cheltuiţi mai bine pe cei vii. Toate aceste argumente sunt valabile, dar cu toate acestea nu mă liniştesc. Deci să lăsăm să se distrugă valorile seculare? Să lăsăm să dispară clădirile nostre,  construite cu multă sudoare şi privaţiuni, ce vorbesc despre trecutulglorios?

Eu sunt în principal de partea “pro”. De ce? Deoarece ca preot misionar am învăţat – e drept că destul de greu – că nu ne putem gândi aşa: merită sau nu merită. Mai ales în diaspora nu se poate pune aşa problema. Deoarece dacă vom face aşa, încet, acolo totul va dispărea. Atunci renunţăm la ceea ce Dumnezeu nu renunţă niciodată. Pentru că la Câţcău şi acele 8 suflete sunt la fel popoorul lui Dumnezeu ca de exmplu cei 3000 dintr-o comunitate mai mare. Şi aici au fost cândva mai mulţi, au fost colonizaţi. Cine ştie ce va aduce viitorul?

Aici în dispora am înăţat un lucru foarte important, care mă îndeamna să fac totul în interesul bisericilor noastre, şi anume că aceste pietre şi cărămizi nu sunt numai pietre şi cărămizi. Acesta este trecutul. Iar trecutul trebuie respectat. Acest trecut este al NOSTRU. În multe locuri, di pacate, numai trecutul este al nostru. Iar dacă este al nostru atunci trebuie avut grijă de el, trebuie păstrat. A noastră este aici la Câţcău biserica şi parohia. Al nostru este Berde Sándor fostul preot paroh, al nostru este Berde Amál, pictoriţa, şi Berde Mária, scriitoarea.

Să le salvăm sau să le lăsăm să piară? Cum este mai uşor? Să ne uităm pasivi cum se îneacă cel ce nu ştie să înoate, cum se face scrum casa cuiva, cum se chinuie bolnavul suferind sau să facem ceva? Putem privi pasivi aici în Ardeal, cum se dărâmă în multe locuri trecutul? Prin solidaritate se poate salva Biserica Reformată din Catcău. Dacă cei mari îi ajută pe cei mici, cei puternici pe cei mai slabi, maghiarul pe maghiar. Doar aşa se poate. Cred ca Dumnezeul care este stăpânul trecutului-prezetului-viitorului, de va binecuvânta strădaniile în acest sens. La El nu există împosibil.

Să le salvăm sau să le lăsăm să piară? Pentru mine aceasta nu este întrebare.

——————————————————————————–

Nyeste László-Csaba
preot misionar

traducere din limba maghiară Losonczy Alexandru

——————————————————————————–

Cine doreşte să ajute poate trimite donaţiile la adresa, respectiv în contul bancar de mai jos, deoarece Biserica Reformată din Câţcău, precum şi cei 8 enoriaşi aparţin de Parohia Reformată Misioanară din Cuzdioara: 

Parohia Reformată Cuzdrioara (Kozárvár)
407260 Cuzdrioara, jud. Cluj,
Str. Coşbuc, nr. 4, România
Tel. 0040-264-229.980
Mobil: 0040-743-168.570

Banca Comercială Română, Sucursala Dej,
SWIFT: RNCB RO BU
RO63RNCB0108001996050001 (lej)
RO52RNCB0108001996050005 (euró)

Dumnezeu săi binecuvânteze pe donatori! 

Topice: Editoriale | Comments Off on Să le salvăm sau să le lăsăm să piară?

Comentarii închise.