Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

EDIFICIUL CULTURII ŞI FAPTA CARE ZIDEŞTE (2)

de Cezarina Adamescu | Octombrie 29, 2009

…continuare 

Programul Intermundus Media are în vedere reperele fundamentale ale personalităţii umane: cultura, memoria, istoria, arheologia, vestigiile trecutului, văzut ca un arc uriaş transgresând Timpul şi Spaţiul, arheologia culturală, şi în acest domeniu de referinţă, dl. Artur Silvestri a făcut cercetări, şi a scos la iveală comori de cultură şi limbă. De altfel, s-a dovedit că Timpul şi Spaţiul nu mai au putere în ceea ce priveşte valoarea autentică, perenitatea, patrimoniul de nepreţuit pe care-l constituie un obiect material şi spiritual în acelaşi timp, cum este cartea, indiferent de suportul care o poartă.
Fiecare dintre scriitorii care au publicat la revistele ARP trebuie să fie conştient că reprezintă o verigă dintr-un lanţ spiritual, indestructibil, lanţ menit, nu să strângă, să limiteze mişcările şi să rănească, dar să unească în spirit, într-o comuniune culturală a românilor de pretutindeni, de promovare a identităţii noastre.
Şi, de ce nu? Un lanţ neîntrerupt al iubirii de oameni. O za, care, oricât de micuţă, are importanţa ei, ca să nu întrerupă mişcarea efervescentă, emulaţia care se naşte între românii din întreaga lume.
Din România tainică, fără de graniţe şi pietre de hotar, în care oamenii se simt egali pentru simplul fapt că, oriunde s-au născut sau îşi duc existenţa, îi leagă aceleaşi coordonate spirituale: limbă, neam, patrie, istorie, cultură, tradiţie, obiceiuri, valori perene ce nu se vor stinge niciodată.
Sfânta povară a scrisului e şi o sfântă comuniune, cu toţii ne împărtăşim din acelaşi Cuvânt Viu, cu parfum românesc, ca dintr-o uriaşă pâine care nu se împuţinează, aidoma pâinilor şi peştilor care au hrănit peste 5.000 de oameni pe Muntele Fericirilor şi au rămas şi 12 coşuri cu firimituri pentru vietăţile cerului.
Trebuie să apărăm acele valori şi, prin ofranda noastră, să le facem să sporească, astfel ca FAPTA CULTURALĂ iniţiată şi organizată de mentorul nostru, Dl. Dr. Artur Silvestri, să dăinuie.
O componentă principală a personalităţii complexe şi ferme a Dl. Artur Silvestri era aceea de a face daruri. Nu precupeţea nimic pentru a-i face fericiţi, pe cei din jur, cunoscuţi şi necunoscuţi, dăruindu-le câte o fărâmă din Fiinţa Sa Pământeană şi Cosmică. Aveam să aflu aceasta foarte curând, imediat ce am debutat şi am fost inclusă în Marea Familie, cu atâta încredere şi generozitate.
Îmi trimitea în dar, cărţi pe Internet, cuvinte de folos, felicitări, cuvinte de apreciere. La scurt timp, Dl. Artur Silvestri, care avea un simţ special în a cântări şi a preţui oamenii, mi-a scris într-un mesaj: „Locul Dvs. nu poate fi decât alături de noi!”
Atunci am înţeles că aici trebuie să mă întemeiez.
Şi n-am mai avut nici o îndoială, nici o reţinere, nici o temere că n-o să fac faţă muncii de redactor ori de editor.
În mod cu totul straniu, acum, când scriu aceste rânduri, ca o prelungire a stării de graţie care ne cuprinde ori de câte ori vorbim ori ne aducem aminte de Dl. Artur Silvestri, ori poate, printr-o fericită comuniune a celor de aici cu cei de dincolo, am primit de la ARP, un mesaj tulburător, DIN PARTEA DOMNULUI ARTUR SILVESTRI, aşa cum ne-a obişnuit să ne trimită de sărbători. Şi redau acest mesaj, trimis de familia Silvestri, colaboratorilor, pentru că îl consider încă un semn de bunăvoinţă din partea Maestrului nostru spiritual:

Artur Silvestri: Cuvinte la zile mari

Apropierea zilei Învierii Domnului ne aminteşte, daca uitasem cumva sau nu mai aveam în purtările noastre, că putem face ca lumea rea să se modifice iar omul, “fiara bătrână ” , să se îmbunătăţească prin fapta cu aparenţă măruntă: cuvântul bun pentru cei singur, reazem pentru cei căzuţi, întărire pentru cei umiliţi, compătimire pentru cei bolnavi, milostenie pentru cei în lipsă, nădejde pentru cei deznădăjduiţi, îndrumare pentru rătăciţi, pâine pentru cei flămânzi, apă pentru însetaţi, linişte pentru cei cuprinşi de tulburare.
Şi, pe deasupra, bună-voire, pace şi îngăduinţă.
Sensul vieţii noastre trăite în echilibrul ce ni-l dau învăţăturile înţelepte este, cred, mai întâi de toate, acela de a înţelege rostul solidarităţii care se manifestă fără a fi cerută şi al mâinii întinse către cel ce are nevoie; apă pentru însetat si hrană pentru flămând. Fiecare dintre noi îl putem ţine minte; iar dacă vom încerca să îl si facem posibil, ne vom da seama nu doar că suntem de folos, dar şi că nu ne este greu, biruind singurătatea cu o jertfă zilnică oricât de mică pentru cei care , la fel ca oricare dintre noi , au trebuinţă de ajutor, sprijin şi îndemnare .
Să fim, deci, pomi cu flori care dau fructe fără să ne întrebăm despre rostul lucrării noastre; să nu fim vâsc agăţat de ceea ce rodeşte şi fructifică. Să fim darnici si să nu uităm lecţia răspândirii gândului bun pretutindeni unde el poate că este aşteptat şi dorit; şi va fi ascultat.

Cu drag şi doriri de bine
Artur Silvestri

Ce spirit acum îmi vorbeşte? Şi de ce în momentul când scriam despre fapta culturală a aceluia care ne-a întemeiat în Marea Familie a spiritelor afine, a celor care rezonează la cuvântul: ROMÂNESC, cu toate nuanţele sale?
Sunt întrebări la care nu caut răspuns. Le iau ca atare. Le primesc şi le păstrez în căuş, ca pe darurile mele, primite a doua zi după Buna Vestire.
Şi ca o completare, ca o prelungire a gândurilor în ether, împletite în chip tainic şi misterios, ca un apel, un îndemn la FAPTA BUNĂ, fapta care zideşte sufletele şi ne adună într-un buchet, fiecare cu darul nostru.

Îi mulţumesc Domnului Artur Silvestri pentru că, şi de acolo, îmi mai trimite
câte un dar, pe care în iau ca atare şi îl asigur că voi păstra acest dar în patrimoniul din piept, rămas intact chiar şi după atâtea ravagii.
O altă trăsătură de caracter pe care doresc s-o subliniez aici, a domnului Artur Silvestri era delicateţea, nobleţea, senioria sufletească. Nu era capabil să lovească pe nimeni, nici pe duşmani, chiar dacă ar fi vrut. Cu înţelepciune, tact, răbdare, îi îndruma, chiar şi pe cei mai puţin experimentaţi.
Avea caracter formator, spirit de lieder de comunitate. Nu admitea concesii de la FAPTA BUNĂ şi DREAPTĂ, de la Demnitatea şi spiritul civic, care trebuie să-l anime pe fiecare colaborator, îndeobşte.
Nu admitea scandaluri în presă, defăimări, răfuieli, războaie psihologice, replici.
A fost şi a rămas un om al Păcii.
„Fericiţi făcătorii de pace,căci ei se vor numi fii ai lui Dumnezeu” (Mt. 5,2).
Dl. Artur Silvestri a lucrat în spiritul acestor „fericiri”, noul cod moral, Legea de har a iubirii pe care ne-a lăsat-o Iisus Hrisos moştenire, în Predica de pe Munte.
Nu puţine persoane cunoscut, ori spiritele afine pe care ne-a focalizat în jurul său, au fost de acord că personalitatea Domnului Artur Silvestri electriza oamenii. O singură persoană am întâlnit în viaţă care să aibă un asemenea impact pozitiv asupra semenilor: Papa Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, care, la fel, electriza mulţimile.
Dl. Artur Silvestri electriza spiritele, le stimula în a gândi frumos şi bine, în a scrie lucruri ziditoare, în a face FAPTE ZIDITOARE.
Şi toate acestea le-a făcut, în slujba neamului său, în slujba culturii române.
Îi vom purta vie, amintirea şi faptele sale în suflete şi vom continua în măsura în care suntem vrednici, FAPTA CULTURALĂ.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Topice: Editoriale | Comments Off on EDIFICIUL CULTURII ŞI FAPTA CARE ZIDEŞTE (2)

Comentarii închise.