« Izvorâtorul de Mir | Principal | EDIFICIUL CULTURII ŞI FAPTA CARE ZIDEŞTE (1) »
FĂRĂ TITLU
de Ligya Diaconescu | Octombrie 27, 2009
Nu mă loviţi cu pietre, mai mult decât Om n-aş putea fi!
Striga copilul alergând nemâncat în zori de zi
Ha, ha, ha, ha… clocotea râsul celui sătul
Hai joacă-mi si-ţi dau de la Rex un os, ţi-e destul!
Nu mă bateţi cu pietre, mai mult decât Om n-aş putea fi!
Se-auzea stins glasul copilului într-o altă zi,
Păşea încet, nesigur, pe drumuri pustii
Căutând fericirea, întrebându-se „Oare, unde o fi?”
Nu ma bateţi cu pietre, mai mult decât Om n-aş putea fi!
Se-aud mii de glasuri în oricare zi
Nu, nu mai vrem bombe, război pe pământ,
Nu vrem să ne zacă copiii-n mormânt!
Vrem apă, şi pâine, vrem locuri de muncă
Vrem pace şi muguri şi flori pe pamânt!
Topice: Poezii | Comments Off on FĂRĂ TITLU
Comentarii închise.
