« SĂRBĂTOAREA VINULUI | Principal | CÂINII RĂZBOIULUI ŞI PRIZONIERII INFERNULUI »
PROVINCIAL…
de Nicolae Nicoară-Horia | Octombrie 16, 2009
Scumpul meu, înveşnicit Ardeal,
Altarul sfânt din orice rugăciune,
Mi s-a spus că sunt provincial
De nu-s la Bucureşti, în Uniune…
Da, e-adevărat, nu am carnet,
Au vrut odată fraţii să mi-l facă,
Dar m-au notat acolo ca poet
Prea de origine romano-dacă!
În tot ce scriu se-aud adesea şoapte
Din Munţii mei de-Acasă şi din Ţară,
Că versurile despicate-n şapte,
Au sorgintea uneori amară…
Că nu e bine încă, nu e bine
Şi prea înneguraţi îmi sunt Carpaţii,
Eu m-am înscris de-a pururea în tine
Şi nu în alte găşti şi-organizaţii…
Să spună ei, eliţii, tot ce vor,
Demult de predicatul lor nu-mi pasă,
M-au pironit părinţii mei cu dor
Pe crucea limbii din strămoşi rămasă…
De port sub tâmple numele de Moţ
Din Munţii Apuseni eu n-o să plec-
Acolo, printre fluiere şi roţi
Şi azi Copilăria mi-o petrec…
Invidia ca viermele îi roade,
Mi s-a spus că sunt provincial,
Simt acum un Duh care mă arde-
Scumpul meu, dumnezeiesc Ardeal!
19/20 iunie 2009.
Topice: Poezii | Comments Off on PROVINCIAL…
Comentarii închise.
