Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

MEMORIA SUFLETULUI

de Cezarina Adamescu | Noiembrie 30, 2009

MIC ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ
-reflecţii spirituale-

*Orice suflet e o rotiţă infimă în angrenajul iubirii divine.
*Iubirea şi păcatul. Păcatul iubirii nu e atât de mare ca iubirea păcatului.
*De ochii lumii păcatul calcă în vârful picioarelor.
*Nu cunosc decât o singură răzbunare: Iertarea. Şi ca să te pedepsesc, te voi iubi toată viaţa.
*Cea mai înaltă civilizaţie: civilizaţia iubirii de aproapele.
*În lipsa iubirii, spiritul se moleşeşte.
*Ateul: Pentru mine nu există Dumnezeu. Credinciosul: Pentru mine lumea nu mai există. Nihilistul: Pentru mine nimic nu există.
*Fără Tine mă simt ca un vapor fără ancoră.
*În credinţă, efemerul poate deveni veşnicie.
*Mi-am pierdut…harul. Ajută-mă să-l redobândesc.
*Hai să ne întâlnim diseară în rugăciune.
*Gestul cel mai rotund: acela al împreunării palmelor în rugăciune.
*Trăieşte aşa cum te rogi: cu smerenie, cu blânţele, cu ardoare. Şi nu te ruga aşa cum trăieşti: în grabă, cu egoism, cu trufie.
*Întunericul te sperie? Teama de alunecare sau chiar de cădere nu-ţi dă pace? E bine. Învaţă să păşeşti drept, chiar şi cu ochii legaţi. În orice împrejurare, deprinde-te să-ţi menţii echilibrul.
*Ochii nu pot fi înneguraţi când inima e doldora de lumină.
*Negura de pe ochi se transformă în zgură pe suflet.
*În cioburile acestei tăceri îmi reconstitui făptura: câtă lumină – tot atâta umbră.
*Drumul sfinţeniei nu admite…popasuri.
*În această uriaşă conexiune, singurele întâmplări relative sunt oamenii. Şi totuşi, un copil învârtind o roată, câtă perfecţiune!
*Adevărata minune: dintr-un izvor secătuit să faci să ţâşnească râuri de apă vie!
*Fără să-şi piardă din transcendenţă, Dumnezeu se apropie neînchipuit de mult de tine. Îl poţi descoperi mergând alături de tine pe stradă, în ochii unui copil, în durerile unui bolnav, în neputinţele unui vârstnic, în lacrima unei mame….
*Singura autentică: eleganţa lăuntrică.
*Grea povară: să te simţi înstrăinat până şi de tine însuţi.
*Perversiuni în masă, dispariţia moralităţii, a noţiunii de păcat, alte scări de valori, alte centre de greutate, alţi idoli de tinichea ridicaţi pe piedestale de scrum, iată cum poate fi definită „noaptea etică”, noaptea spirituală.
*Pentru cei păcătoşi cerul capătă gratii.
*Nu porţi guler tare. Şi totuşi te sufocă invidia. Succesul colegilor îţi provoacă un rău fizic. Problema ta? Eşti nevoit să suporţi zilnic bunăstarea spirituală a celor din jur.
*Înainte de a scrie ceva, înnmoaie-ţi peniţa în apă sfinţită, ca nu cumva din cuvinte să se reverse veninul…
*Degeaba te ascunzi sub cearşaf, sub pătură, sub plapumă, sub pat, în pod, în beci, în pădure, într-o groapă, într-o peşteră, într-un cavou, într-o văgăună. Poţi să-ţi vâri oricât pofteşti capul, ca struţul în nisip Te va urmări neîncetat, cu ochi necruţător, Dumnezeu, reflectat în propria-ţi conştiinţă.
*Ce preferi: să fii mare în ochii semenilor şi nemernic în faţa lui Dumnezeu sau să fii mic şi umil în ochii oamenilor pentru a te ridica la Dumnezeu?
*Cum poţi fi inuman când aparţii umanităţii?
*Valoarea unui om nu poate fi socotită în arginţi.
*Nimeni nu are destui bani pentru a-şi cumpăra…mântuirea.
*Cine luptă pentru mântuirea sa şi-a adunat în cer o comoară. Cine se nevoieşte pentru mântuirea altora şi-a dobândit în cer sumedenie de comori.
*Ai un prieten. Păstrează-l. Nu e acesta un motiv temeinic ca să fii pe deplin fericit? Câţi se pot bucura de o prietenie adevărată?
*Ce absurd! A-ţi cumpăra fericirea la kilogram sau la litru! Daţi-mi, vă rog, o litră de bucurie. Un centimetru de linişte. Un metru de pace. Nu doresc decât atât: un plus de tandreţe.
*Ascultă: inima ta e bolnavă. Nu există doctor să te poată lecui. Îţi trebuie altceva: un plus de tandreţe. Puţină iubire. Un dram de încredere. Cu acest bagaj ai putea începe o călătorie spre tine însuţi. Şi încet, încet, vei putea singur să extirpi răul de acolo. Succes!
*”A-ţi pierde timpul cu Dumnezeu”, iată ce înseamnă a-ţi câştiga veşnicia.
*Încearcă să deprinzi clipă de clipă terapia surâsului!
*Fă-mi şi mie puţin loc…în cer.
*Mă inundă uneori bucuria de a fi…creatură umană, asemănătoare la chip cu Creatorul suprem.
*În străinătate constaţi că sufletul îţi hălăduie undeva pe acasă.
*Mi-a intrat banul în suflet şi de atunci îl simt cum atârnă.
*Ia-ţi mâinile de pe sufletul meu!
*Pentru edificarea unei construcţii e nevoie de multe braţe vânjoase; pentru edificarea unui suflet e nevoie ca multe inimi să bată la unison, animate de aceeaşi Iubire.
*O catedrală se construieşte în zeci de ani cu trudă şi sudoare. Un suflet se poate modela la fel de greu. Catedrala se construieşte din pietre şi ciment. Sufletul se zideşte din pietre vii, din rugăciuni şi multă, multă iubire…
*Nu mă pricep să căştig bani. Dar vreau să învăţ să câştig suflete…
*Mi-ai incendiat inima cu o lumânare sfinţită.
*Clădit pe ură, orice edificiu este sortit năruirii.
*Convertirea inimii: trecerea din pridvor – direct în odaia de oaspeţi.
*Fii fără teamă. Nimeni nu-ţi poate smulge pământul de sub genunchi.
*Pacea lăuntrică nu se câştigă cu arma.
*Oamenii te pot răni foarte lesne. Singur Dumnezeu va avea infinită grijă să nu te rănească, dimpotrivă, să-ţi tămăduiască orice rană. El este medicul tău curant. Vindecătorul. Mângâietorul. Doctorul Alin.
*Cu ochi matern, Dumnezeu mă veghează.
*Cu adevărat sănătos este numai trupul locuit de Spiritul Sfânt, în pofida oricăror infirmităţi.
*A te deprinde cu moartea încă de la naştere, iată adevărata ştiinţă a vieţii.
*Un poet spune: „De te-aş prinde moarte vie!” Prezenţa permanentă a morţii trebuie să te facă să preţuieşti cu adevărat tot ce înseamnă viaţă.
*Ai curajul acesta de a fi socotit nebun întru Cristos? Şi Isus a fost scandal pentru iudei şi nebunie pentru păgâni.
*Ţi se pare că o lume întreagă îţi stă împotrivă? Gândeşte-te la Isus care fost pentru mulţi semn de împotrivire.
*O lume construită fără Dumnezeu. Ce poate fi mai zadarnic?
*Nu cunoşti planul Său şi totuşi te simţi lovit din toate părţile. Nu înţelegi de ce ţi se întâmplă toate acestea. Orbule, Dumnezeu nu vrea decât să-ţi deschidă ochii: o operaţie pe viu, dureroasă, dar necesară. Numai după ce o vei face, vei vedea cât se poate de limpede.
*Să te împotriveşti harului? Să fii ostil evidenţei? Să negi o realitate atât de vie? Iată câteva zbateri absurde. Nu te preface că nu le cunoşti. Le trăieşti deseori, furat de mirajul unei lumi prea lesne alunecătoare…
*Un singur lucru nu poate Cel Atotputernic: să-şi nege propria existenţă. El s-a numit pe Sine: Eu sunt Suntul.
*Scriu ca şi când m-aş afla în legitimă apărare.
*Doar cuvintele îmi mai aduc dovezi de nesfârşită credinţă.
*Scriiorul: pradă unui rug imens de cuvinte…
*Scriu la lumina luceafărului şi părul mi se albăstreşte de fantastice intemperii stelare.
*Şi-atunci am înţeles: nici o cruce în afară de a mea nu mi se potrivea pe spinare.
*Pentru o mamă, cuvintele cele mai potrivite sunt lacrimile.
*Acolo unde nu e nimic de făcut, fii sigur că e de făcut…totul.
*Spiritul tău redus la ziarul local şi la jurnalul de actualităţi, de ani şi ani lâncezeşte. De ce nu-l cultivi? Bunăoară, cu un eseu sau cu o scriere spirituală?
*Îţi plac senzaţiile tari. Cronica neagră te excită. Consulţi febril zodiacul, mâzgăleşti integrama, Te-ai cultivat îndeajuns, ai ostenit. Apoi, şapte ore stai cu ochii pe ceas şi te scobeşti în nas. Ca orice om normal, „cu studii superioare”.
*O virtute de admirat: discreţia desăvârşită.
*Să mărgineşti însăşi nemărginirea, să măsori infinitul cu micul tău pas şovăielnic, să întinzi punţi de la zenit la nadir, iată ce înseamnă să pătrunzi cu mintea cea slabă tainele dumnezeieşti ale creativităţii… Şi totuşi nemărginirea prinde contur, iar formă, capătă consistenţă, dimensiuni, chip şi asemănare. Asemănare neasemuită.
*Câţi stropi de lumină într-o mirişte de penumbre…
*Fixează-ţi centrul de greutate către realităţile veşnice. E ca şi cum ai învăţa să striveşti moartea sub tălpile tale.
*În spaţiul de linişte îl ascult pe Dumnezeu cum îmi şopteşte.
*Chiar şi în cea mai săracă biserică îl poţi descoperi pe Isus locuind în tabernacol.
*Pentru Isus chiar şi inima ta poate deveni o chinovie.
*Un Dumnezeu infinit într-un mic tabernacol!
*Fii fericit dacă poţi să creezi un lucru care să nu te coste nimic şi nici nu-ţi aduce bani, ci doar o imensă bucurie spirituală!
*Bucură-te de lucruri care există pe gratis: stelele, iarba, o floare, cântecul păsării, apa, munţii, soarele, colbul din uliţă. Nu te simţi mai bogat admirându-le pur şi simplu?
*Când văd un copil plângând mă cuprinde duioşia; când văd un bătrân plângând mă cuprinde disperarea!
*Spiritul necultivat devine lesne „pârloagă”.
*Cel mai destoinic reazem: umărul casei.
*Cel mai curat iz: izul de adevăr.
*Chiar şi moartea unui sentiment îţi poate strecura în suflet o stare de doliu.
*Şi oamenii blonzi îşi pot da uneori….arama pe faţă.
*Deopotrivă în trup: mierea, veninul.
*Ce populată singurătate: tu şi propriile-ţi gânduri!
*Ideal de poet: să poată modela sufletul cuvântului.
*Şi moartea poate să fie vie… în suflet.
*Profund disperat poţi fi numai atunci când eşti absolut singur. O femeie spunea: nu sunt niciodată singură. Sunt cu Maica Domnului. Femeia aceea se numea Arionda şi a fost mama mea.
*Copiii – viitoarea noastră istorie!
*Apusul de soare: această auroră întoarsă cu spatele!
*Să nu aprinzi focul sacru cu vreascuri împrumutate!
*Nu căuta luminii scame şi întunericului umbre!
*Nu căuta în cămin cenuşa focului sacru!
*A murit stingher. La autopsie i s-a găsit: Piatră pe inimă.
*Că omul e viclean, nu-i vulpea vinovată.
*De la expresivitatea acestor copaci să iei aminte: chiar dacă nu te cunosc, îţi fac semne din frunze…
*Caut amnar fermecat să-ţi aprind o flacără-n suflet!
*Caută-ţi steaua, dar nu alerga după ea toată viaţa.
*Nu-i vorbi piromanului despre chibrite!
*Ţărâna patriei nu-ţi va înţepa niciodată talpa.
*Dacă-aş fi sculptor, mi-aş închina toată viaţa unei singure opere: Monumentul Cărţii.

Topice: Meditaţii | 1 Comentariu »

Un răspuns to “MEMORIA SUFLETULUI”

  1. MEMORIA SUFLETULUI | Glas Comun spune:
    10 Decembrie 2009 la 19:24

    […] MEMORIA SUFLETULUI | Glas Comun December 10th, 2009 *Ideal de poet: să poată modela sufletul cuvântului. *Şi moartea poate să fie vie… în suflet. *Profund disperat poţi fi numai atunci când eşti absolut singur. O femeie spunea: nu sunt niciodată singură. Sunt cu Maica Domnului. … […] […]