Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

A FI PREA SINGUR

de Constantin Mîndruţă | Decembrie 2, 2009

Dar îl cântă cucul zăbrelit în ceas
Şi se duce vremea către nemurire,
Nu mai ştim niciunul unde am rămas
Când ai pus la cale a ta despărţire.

Din a fi prea singur, ajuns mutilat,
Mă-ntrebam aiurea: ce va fi cu mine ?
Să rămân în viaţă, eu mi-am sigilat
Inima, şi, Doamne, ai zis că fac bine.

Ce-am iubit odată, mi-a fost fără rost,
S-a născut iubirii şi o altă faţă,
Poate toate-n viaţă ar avea un cost
Şi eu în iubire am plătit c-o viaţă.

Cine mi-ar mai da-o, spăşit, înapoi,
Să-mi strâng în puţine zile fericirea,
De ce oare, Doamne, nu mai suntem doi
Şi inima bate simţind ne-mplinirea ?

Într-un sfert de secol, ce am adunat ?
Pe buze un zâmbet şi în ochi lumină,
Ce Ţi-am răspuns, Doamne, când m-ai întrebat ?
Dragostea îmi lasă, eu am fost de vină.

Topice: Poezii | Comments Off on A FI PREA SINGUR

Comentarii închise.