Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

AM ÎNTÂMPINAT FLACĂRA OLIMPICĂ

de Elena Buica | Decembrie 22, 2009

Flacăra OlimpicăCând am aflat că pe data de 17 decembrie, la ora 8,30 Flacăra olimpică va trece prin apropierea casei noastre din Pickering, am ştiut că-mi iese în cale un eveniment deosebit, de care nu toţi oamenii pot avea parte, fiindcă nici nu e de ici-de colo să-ţi treacă pe dinaintea ochilor, gata să atingi cu mâna, simbolul stră-străvechi al celui mai important eveniment sportiv al lumii. Zi geroasă, dar n-a contat. M-am “încotoşmănat” cum am putut mai bine, am pus o hăinuţă îmblănită pe Alice, căţeluşa noastră şi am plecat să dau coltul străzii pe unde avea traseul Flacara olimpică. Gerul ciupea bine, dar parcă nu-l simţeam având în minte flacăra, focul – simbolul sacru din timpurile antice ale Greciei, furat de Prometeu de la Zeus ca să îl ducă oamenilor. Atunci focul însemna simbolul renaşterii lumii şi lumina, iar astăzi simbolizează continuitatea între lumea antică şi lumea nouă.
            Mergând spre locul în care aveam întâlnirea cu Flăcara olimpică, încrucişarea dintre Finch cu Fairport, am auzit elicopterul poliţiei supraveghind teritoriul şi mi-am zis în gând: “trebuie să fie multă lume pe traseu”. Când m-am apropiat, am văzut rânduri, rânduri de oameni şi maşini mergând în aceeaşi direcţie. Cât am putut cuprinde cu ochii, am apreciat că erau în preajmă peste 1000 de persoane. M-am bucurat. Era semnul că populaţia Canadei ştie să pună preţ pe valorile sportive, pe simbolurile omenirii, pe efortul organizatorilor, dar mai ales erau mândri că ţara lor, Canada, este gazda Jocurilor Olimpice (JO). Mă gândeam, oare câţi canadieni se vor afla pe cel mai lung traseu într-o singură ţară din istoria JO –  45.000 km. timp de 106 zile? Flacăra trebuie să ajungă pe stadionul din  Vancouver în data de 12 februarie, 2010, când va avea loc ceremonia de deschidere la cea de a 21-a ediţie a JO de iarnă ce se va desfăşura între 12 şi 28 februarie. Cu ochii minţii am urmărit Flacăra care va fi purtată de 12.000 de persoane ce vor face parte din ştafetă. Potrivit tradiţiei, torţa a fost aprinsă de la soare, cu ajutorul unei oglinzi parabolice pe locul vechilor Jocuri Olimpice antice, din Grecia şi focul nu poate fi pierdut din momentul în care a fost aprins până are loc ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice. Pentru că în 2008, au fost incidente printre care şi stingerea de cinci ori a  Flacării olimpice la Paris, Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) a luat hotărârea de a renunţa la traseul internaţional şi să fie făcut doar în interiorul graniţelor ţării organizatoare.
Flacăra Jocurilor Olimpice de iarnă de la Vancouver-2010 a fost predată oficial joi, 29 octombrie, 2009, la Atena, Comitetului de organizare canadian în timpul unei ceremonii solemne, asemănătoare JO de vară. Ceremonia s-a desfăşurat într-un ritual antic pe stadionul Panatenaike, locul de disputare a primelor Jocuri moderne în 1896. Şi iată că din “Poiana sacră” elenă, de unde s-a aprins torţa, după ce a ajuns în oraşul Victoria, la bordul unui avion militar canadian şi apoi transportată într-o canoe până la Parlamentul  provinciei British Columbia de unde s-a dat startul oficial pentru parcurgerea traseului canadian, acum a ajuns sub ochii noştri.
Flacăra OlimpicăCând Flacăra s-a apropiat de locul unde ne aflam, un fel de curent a trecut prin noi ca o înfiorare. Era o bucurie generală, totul era pozitiv, un entuziasm pentru care puteai să zici că viaţa merită să fie trăită. Poliţia le stătea în sprijin, dar, interesant, circulaţia nu a fost oprită pe traseu. Erau porţiuni de drum străbătut în paralel. Purtătorul torţei, îmbrăcat de sus până jos în alb, cu trupa care-l însoţea, au fost primiţi cu urale, cu aplauze, şi cu imnul canadian. Entuziasmul acesta care ne dăduse atâta viaţă în noi primenindu-ne starea de spirit, ne-a mai ţinut pe loc încă un timp, după ce Flacăra olimpică nu se mai zărea. Din fiecare om, aproape ieşeau cuvintele ca de sub o presiune interioară: “acesta a fost singurul moment al vieţii mele  când m-am simţit cel mai aproape de JO”. În raport de vârsta vorbitorului auzeai: ”aceasta a fost oportunitatea vieţii mele, sa vad flacara olimpica” sau “aceasta a fost prima oportunitate a vieţii mele”.
            Mă gândeam venind acasă încă stăpânită de bucurie, de entuziasmul care pusese stăpanire pe mulţimea de oameni, cum s-ar putea schimba lumea dacă s-ar găsi nişte mijloace de a însufleţi colectivităţile umane. Am văzut pe stadioane cât uşor şi cât de multă energie se revarsă uneori în tribune, născută din spiritul trăirilor colective. Se încarcă atmosfera de un anume soi de energie care te cotropeşte ca individ. Dacă s-ar găsi o posibilitate de a fi canalizată pozitiv această energie debordantă gata să îndumnezeiasca împlinitrea unei fapte măreţe şi să pună frâu când e gata să se transforme în pălălaie când o ia razna, atunci progresul omenirii ar fi la altă cotă.
Sportul, ca si arta, fie că-l practicăm sau numai îl privim, poartă în el puterea binefacătoare pentru noi şi merită aplauzele noastre, merită să îi cântăm imnuri, merită lauri. Flacăra olimpică pe care am întâmpinat-o a rămas să ne lumineze şi viaţa interioară. O voi privi acum altfel când voi urmări Jocurile Olimpice.

Topice: Reportaje | Comments Off on AM ÎNTÂMPINAT FLACĂRA OLIMPICĂ

Comentarii închise.