Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

FLORILEGIUL GÂNDIRII – BIJUTERII SUFLETEŞTI

de Constantin Vlaicu | Decembrie 6, 2009

Constantin VlaicuE foarte multă tristeţe în jurul nostru iar nepăsarea cu care păşim prin viaţă şi superficialitatea cu care tratăm problemele celor lipsiţi de mijloace de trai, nu ne pot oferi acel sentiment pe care puţini îl cunosc, acea bucurie sufletească creată de binele ce-l oferim celor ce au nevoie de el.

*

Vremurile ce le trăim nu preţuiesc fapta bună; de multe ori ea chiar îţi aduce neplăceri, şi cred că Dumnezeu este Singurul ce o  mai poate judeca şi preţui; am devenit extrem de insensibili iar cei ce acţionează cu sufletul, cei care cunosc valorile morale, şi acţionează la fel…. sunt tot mai puţini.

*

Dragostea mamei nu poate fi înlocuită niciodată de nimeni cu nimic.
Cred că este important ca în viaţă să căutam dragostea şi prietenia, şi să le tratăm cu toată seriozitatea atunci când avem parte de ele, căci acestea sunt cele mai importante elemente ce fac viaţa plăcută şi suportabilă şi de multe ori le găsim acolo unde nu ne aşteptăm şi când ne aşteptăm mai puţin. Important e să fim răbdători căci Dumnezeu le rânduieşte întotdeauna şi nimic nu este la voia întâmplării; toate au un sens dar acesta este peste măsura înţelegerii noastre.

*

Frumuseţea şi delicateţea unui suflet sunt rare în această lume tot mai mult dominată de fapte preponderent rezultate al celor mai diverse interese, unde generozitatea şi  credinţa în fapta bună  îşi pierd esenţa  şi devin elemente derizorii ale vieţii cotidiene.

*

Cu siguranţă că respectul nu se poate împiedica în pronume personale de politeţe, în construcţia pompoasă a formulelor de adresare, deşi ele denotă respect faţă e persoana căreia i te adresezi. Dar în acelaşi timp, poţi păstra un sentiment de preţuire, chiar dacă te adresezi cuiva în chip familiar.

*

Nu este importantă ziua, ci momentul în care te hotărăşti să te relaxezi împreună cu cei dragi şi acesta poate să fie oricând.

*

Cât de misterios este pentru mine adâncul acela de unde izvorăşte poezia…mă uimeşte şi în acelaşi timp mă fascinează existenţa lui.

*
Ce poate fi mai frumos şi mai trainic decât ceva construit cu suflet, cu dăruire şi sinceritate?

*
În jurul nostru există multă invidie, ură şi acestea se îndreaptă de multe ori către cei ce fac bine şi pornesc întotdeauna de la cei pe care neputinţa şi neînţelegerea rostului faptei bune îi îndeamnă la astfel de gesturi.

*
Da, e cu adevărat interesantă povestea şi mesajul ei asemenea! Multe lucruri le facem fiindcă suntem încurajaţi să le facem, văzând prin aceste încurajări că ceea ce întreprindem are sens, motivându-ne astfel munca.

*

Cu siguranţa că fiecare avem un destin care trebuie împlinit. Pe lângă voinţa lui Dumnezeu, la împlinirea destinelor participăm noi, fiecare prin faptele noastre, cu alte cuvinte noi ajutăm prin gesturile noastre să se împlinească voinţa Domnului căci facem parte din planurile Lui.

*

Poate că nu este atât de importantă recunoaşterea publică, căci există foarte multă invidie şi pizmă în sufletul multora dintre semenii noştri, însă ceea ce constat eu că este mai important, e încrederea pe care o dobândeşti tu faţă de tine.

*

Am făcut şi bune şi rele; cele bune îmi dau, ca întotdeauna, sentimentul împlinirii rostului nostru pe pământ, dar acestea din urmă îmi dau un sentiment de amărăciune pe care cu greu reuşesc să-l stăpânesc. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată ca voind să faceţi un lucru bun, să fie nevoie să faceţi un compromis de ordin moral pentru a înfăptui ceea ce v-aţi propus?! Desigur, fapta este una bună, dar preţul… Trebuie oare ca lucrurile bune să le înfăptuim indiferent de preţ?? Bănuiesc că cei buni la suflet sunt cei mai vulnerabili de a ajunge în faţa unei astfel de dileme. Alegerea fundamentală aparţine însă omului

*

Răul nu e atât de rău cât timp nu răneşti pe nimeni şi nu produci suferinţă, nu-i aşa?? Însă mai există şi răul pe care poţi, din neatenţie şi neglijenţă, să ţi-l produci ţie însuţi.

*

Ştiţi cum e…când primeşti prea multe daruri e posibil să nu le poţi duce, te prăbuşeşti sub povară şi o să pierzi un timp bun până te vei ridica din nou…

*

Toate vor veni la vremea lor, desigur dacă timpul va fi îngăduitor cu noi. Pe de altă parte, o cursa nu e bine să o începi în forţa căci vei obosi prea repede, însă se poate termina în forţă!

*
E destul de ciudat! Cifrele au adus întotdeauna omului rezolvări dar au şi creat mari semne de întrebare, la fel cum e şi acesta.
Centrul întotdeauna creează echilibru dar este şi punct de plecare. Elementul central e deseori cel ce dă sens lucrurilor din jur; extremele pot deveni inconstante fără un centru de echilibru puternic.

*

Peste toate, suntem sclavii timpului şi întotdeauna am fost adeptul acestui principiu că Dumnezeu, cu ajutorul timpului, stăpâneşte totul şi toate.

*
Valorile şi frumuseţea vor răzbate întotdeauna indiferent de răutăţile din jur. E adevărat, nu trăim într-o lume perfectă, dar Dumnezeu are permanent grijă de cei buni.

*
Câte mistere poate avea psihicul uman, că nu reuşim să ne înţelegem noi pe noi înşine, şi mai dorim să-i înţelegem pe cei din jurul nostru….

*

Cu adevărat trebuie să ai un nivel destul de ridicat al simţului artistic să poţi face artă din ce-ţi oferă natura. De fapt, dacă gândim bine, însăşi Creaţia este o artă şi Creatorul un Artist desăvârşit !

*

Natura, în orice loc de pe Pământ, este foarte frumoasă dar nu toţi ştiu s-o privească şi să o admire. Natura, după cum cred că am mai spus-o, este o opera de artă creată de Dumnezeu, şi aşa cum nu toţi înţeleg arta, la fel natura nu este privită la fel de toţi semenii noştri.

*
Toate gesturile inocente, izvorăsc din simpla şi Dumnezeiasca dorinţă de a face bine unei persoane dragi. Acest izvor este puternic şi fără îndoială că nu va seca niciodată, atâta timp cât vor exista cei ce vor avea nevoie de puterea lui. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta o lume cu oameni inocenţi şi mă întreb de ce Dumnezeu nu i-a înzestrat pe toţi oamenii cu asemenea suflete…a răspunde la bunătate cu bunătate…ar fi fost o lume perfectă, aşa cum şi-o doreşte. Lecţia fluturelui este foarte relevantă: Dumnezeu nu ne oferă totul, ci ne învaţă cum să obţinem tot ceea ce dorim. Şi ce păcat că foarte puţini înţeleg asta şi faptul că nu ne înţelegem şi nu ne ajutăm unul pe celălalt ne va duce către pierzania sufletului, în lipsa valorilor spirituale ce-i dau hrana necesară pentru a vieţui.

*

Nimic nu este veşnic şi totuşi viaţa noastră este atât firavă…acel fir care ne ţine în viaţă este atât de subţire, şi se poate rupe în cele mai neaşteptate momente.

*

 Performanţa, frumuseţea şi izbânda unui proiect, nu presupun neapărat aparatură sofisticată; eu cred că este suficientă voinţa şi sufletul care se pun, sau dăruirea cu care se munceşte. Lucrurile frumoase izvorăsc din suflet, instrumentele nu fac decât să uşureze munca, importante în acest context sunt inspiraţia şi dăruirea. Arta s-a realizat şi cu instrumente rudimentare…

Mehadia, Caraş-Severin
August-noiembrie 2009

Topice: Meditaţii | Comments Off on FLORILEGIUL GÂNDIRII – BIJUTERII SUFLETEŞTI

Comentarii închise.