« INFERNUL ROŞU – volumul II LACRIMI AMARE (2) – Iluzia libertății (2) | Principal | UN OM OBIŞNUIT CARE ÎNCĂ VISEAZĂ: ANA URMA »
IARNA
de Ligya Diaconescu | Decembrie 8, 2009
Albă Domniţă ţi-ai prins viscolul-n păr
Şi ochii tăi adânci cern din priviri
Fulgi albi de nea ce jucăuşi aprind
Lumini care se pierd în străluciri.
Cu faţa ta fardată de omăt
Şi râsul cald ce clocoteşte lin
Îngheţi ce-i pământesc , doar cu-n sărut
Şi-aşterni în geam cristale de rubin.
Copiii mei treziţi de dimineaţă
Te-mbrătisează, îţi spun „Bine-ai venit!”
Îi porţi pe braţe legănaţi de sănii;
Sunt zmei viteji, pe armăsari de-argint.
Topice: Poezii | Comments Off on IARNA
Comentarii închise.
