Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

PRIETENIE DE TOAMNĂ

de Ana-Maria Gîbu | Decembrie 3, 2009

Este toamnă.
Pământul şi-a îmbrăcat haina arămie de sărbătoare. Soarele priveşte cu ochi de bunic obosit.Cerul, ieri senin şi fără nori , astăzi este cenuşiu şi trist. Şiruri lungi de cocori zboară cu nostalgie spre ţările calde. Vântul aleargă printre crengi fâşâind bucuros.
Într-o grădină, printre crizanteme multicolore, un copil priveşte un copac.
O frunză se desprinde uşor de pe ramura unde a stat toată primăvara şi toată vara şi, într-un dans de balerină ,ajunge pe pământ, la picioarele copilului..
Hei, ce fel de frunză mai eşti şi tu?
Eu? … Eu frunză?
Da. Eşti roşu şi ai şi puţin galben şi codiţe verzi, aproape ca mine, zice frunza.
Eu sunt copil, nu frunză şi nu am codiţe, am mâini şi picioare. Dar tu de ce ai
coborât din copac?
Măi…! Dar nu ştii nimic? E toamna şi toamna frunzele cad. Şi fraţii şi surorile
mele vor pluti in curând şi ne vom ascunde de frigul iernii sub plapuma pe care Doamna Iarna ne-o va coase. Nu vezi_ În jurul tau sunt numai frunze. Aici vom coborâ şi noi.
Fâşş, fâşşşş! Bună frunzuliţă, bună copilaş! Ce faceţi voi aici? zice vântul învârtindu+se curtenitor în jurul lor.
Noi…tocmai…stăteam de vorbă, răspunde încurcat copilul.
Iar eu am aflat că el este un copil şi că ar vrea să se joace cu mine, răspunde şi frunza. O zi bună ,vântule! Ce fericit eşti tu că poţi zbura atât de sus!
Şi mie mi-ar plăcea să zbor în înaltul cerului să mă întrec cu tine vântule, a spus cu o oarecare părere de rău, frunza.
Şi mie mi-ar plăcea să zbor cu voi, a strigat bucuros copilul.
Este foaret bine, dragii mei. Eu vă pot ajuta. Pregătiţi+vă! Haideţi să ne jucăm împreună şi să fim prieteni!
Vântul şi+a umflat obrajii şi s suflat uşor peste copac. Toate frunzele s+au desprins de pe ramuri şi se înălţau încet, înce spre soare , se roteau în vârtejuri colorate şi râdeau fericite.
Copilul alerga cu braţele deschise prin ploaia de frunze roşii, galbene, portocalii ce cădea din cer.
Ura ! strigă copilul. Sunt un avion şi zbor printre stele!
Ce minunat este să zbori spre soare! strigă fericită frunza.
Ha, ha, ha! Ce bucuros sunt eu că v+am făcut atât de fericiti! strigă şi vântul.
Acum, gata! La odihnă. Ne vedem…
Şi… în acea toamnă şi-n multe altele care au urmat şi, cred eu, că şi-n celelalte care vor urma să vină, copilul, frunza şi vântul vor fi mereu prieteni nedespărţiţi.

Topice: Meditaţii | Comments Off on PRIETENIE DE TOAMNĂ

Comentarii închise.