Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

TÂRZIU DE IUBIRE

de Cezarina Adamescu | Decembrie 26, 2009

Spre tine vin
dulcele meu de pelin
(des)logoditul meu mire
într-un târziu de iubire.
Vin iar şi iară
în răsăritul de seară
la ceasul când pâinea
se frânge
şi vinul se schimbă în sânge.
Vin aducându-ţi în dar
sfântul potir cu nectar
ambrozie vrând să-ţi închin
la cel mai de seamă festin.

Hai aşadar,
să ne scăldăm într-o
ploaie de har;
să ne inunde mirosul
de îngeri plângând
frângându-ne carnea şi osul,
mireasma sudorii de crin
a Înaltului Cin;
tot azurul de pleoape
al unui Prilej de aproape.

Cuvine-se, hai,
să deschidem portiţa de rai
în braţe cu crinii
oficiind la Altarul Luminii.
Pe-al serafimilor pat
dragostea fără păcat.
În mănăstire ursită
Tu Ziditor – eu zidită
în dragostea cea neprihană
din adâncul de rană
Manole şi Ană.

Manole şi Ană până la glezne-ngropată
în dragostea fără de pată,
pân’ la genunchi
în iubirea ţâşnind din rărunchi.
Zidită până la brâu
cu iubirea scăpată din frâu;
pân’ la mijloc
în dragostea de sub obroc.
De sus până jos
în iubirea pătrunsă la os.
De jos până sus
în iubirea pentru Isus,
cu privirile grele
de iubirea ţâşnind de sub piele.

Tencuită de harice mâini
până la sâni;
pân’ la căuşii de palme
sub privirile calme
ale zidarului meu,
Dumnezeu.

Într-o chilie zidită de vie,
zidită-n iubire
ca-n mănăstire
sub privirea de jar
îngropată-n altar
lângă Mirele meu,
Dumnezeu…

Stropită cu har
de făurar,
nuntită de soare
într-a iubirii-nchisoare.
De meşterul faur
pudrată cu aur.
Trup de pământ
unsă cu Spiritul Sfânt.

Tu şi eu
creatură şi Dumnezeu
din doi prefăcându-ne una
cu umilinţă
o nouă fiinţă
despicată la rându-i în două
lacrimi de rouă,
lacrimi de stea
din care îngerul bea.

Lacrimi de înger uimit
oprind însuşi timpul subit
cu dragostea fără sfârşit,
nefiresc de umană,
plămadă de vis, diafană.
Nefiresc de cerească
iubire lumească,
nefiresc de păgână
iubire de zână
la ceasul când se îngână
zorii de lună.

Secătuită de viaţă
în zorii de ceaţă,
cu sufletul teafăr
în zori de luceafăr,
în dansul de iele
din zorii de stele.
În zorii de vis
din Paradis.

Din somnul iubirii treziţi
ÎNDUMNEZEIŢI.
Oameni fiind,
cu jindul de nemaimurind,
nedumerindu-ne foarte
de această iubire de moarte
din sufletul pururea viu
străbătând peste
SPAŢIUL TÂRZIU….

18 decembrie 2009
În prag de Naştere Sfântă

Topice: Poezii | Comments Off on TÂRZIU DE IUBIRE

Comentarii închise.