Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

1-MĂREŢ E OMUL…

de Adrian Botez | Ianuarie 15, 2010

măreţ e omul…

prefiră – ca nisipul – fulgerele atomilor printre
degetele mânii drepte – ţâşneşte
printre aştri – javră bătută
hăituită – scăpată printre ostreţele
gardului…

măreţ e omul…măreţ…

dar are – oare – de
ales – atunci când
ucide – când suflă-n unica
lumânare de
Crăciun – dintr-un pom de
om sărac… – când curmă lumina-ntr-o
casă curată – gătită
cinstit – pentru nunţi – fericiri şi
pentru alte câteva
fleacuri?

…măreţ e omul – păcat că se-ntâlneşte
prea des – cu
sine însuşi – nu cu
ce se scrie – în cărţi – despre
el…

lucrul ăsta – trebuie să
recunoaşteţi – taie cheful
oricui – de pălăvrăgeală…

…pentru că om se
numeşte – acea fiară teribil de-obscură – care
trebuie să sfârtece – până la os
fericiri – în aburii sângelui
proaspăt – să asfinţească – într-una
vieţile altora – încovoiat de cea mai ruşinoasă dintre
neputinţe: aceea de a nu fi în stare să rămână
stăpân – liniştit şi
senin…
– …a trebui să-şi celebreze
propria viaţă – pe altare de
hoituri
***

Topice: Poezii | Comments Off on 1-MĂREŢ E OMUL…

Comentarii închise.