Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

IOANA STUPARU – UN SPIRIT DESCHIS CARE-ŞI ÎMPARTE AVERILE ÎN RĂSPÂNTII

de Cezarina Adamescu | Ianuarie 4, 2010

Scriitoare de largă respiraţie, publicistă şi romancieră, dar şi autoare de proză scurtă, exeget literar şi poet, Ioana Stuparu continuă să ne uimească prin generozitatea şi delicateţea sufletului său neasemuit. Ea este scriitoarea care nu ar frânge trestia şi nu ar sulfa în mucul de lumânare, pentru a nu le pricinui vreo neplăcere, este persoana căreia îi repugnă disputa şi goana după merite, distincţii şi trofee. Ea scrie asiduu, tenace, smerit, dintr-o necesitate lăuntrică şi nu concepe scrisul decât ca pe o terapie freatică, menit să-l edifice pe om şi să-l îmbunătăţească.
De la scrierile ample, generoase, analitice cum au fost, romanul-trilogie Oameni de nisip şi scrierea profund spirituală Clipa de Lumină, Ioana Stuparu poate trece la proze de respiraţie scurtă, aşa cum sunt cele din Grădina care s-a suit la cer, ori la chintesenţializarea ideii în poeme şi sonete admirabile. Ea a ales acum calea exegezelor şi cronicilor literare, a portretelor şi a reportajelor omagiale, dintr-o generozitate firească, pentru că aşa-i dictează sufletul său genuin, să fie Lumină pentru toţi, nutrindu-se, totodată din Sfânta Lumină neînserată. Ea a ales acum un titlu cât se poate de sugestiv: “Cuvinte de mătase” – cronici literare, exegeze, portrete, omagii, pentru că vorbele Ioanei Stuparu, sunt toate precum mătasea sidefie a unui crin presat pe obrazul păsării poemului. Ea nu vociferează, nu-şi trâmbiţează ideile, nu se ceartă (exclus!!!) ci şopteşte tainic ceea ce are de spus. Şi şoapta ei este ca o mângâiere, ca un alint, ca un balsam pentru ceilalţi. Aşa îi dictează firea ei blândă, serafică, generoasă şi cât se poate de caldă.
Ioana Stuparu ştie să-şi construiască discursul epic în aşa fel încât, nimic nu lipseşte şi nimic nu e de prisos.
Ea merge la esenţe, punctează, ţinteşte, vede cu ochiul inimii, ceea ce e de văzut, aude cu urechea specială ceea ce e de auzit şi simte atingerea Duhului deasupra creştetului fiecărui autor în parte. Ioana Stuparu este o om ales de Dumnezeu ca să împrăştie în jur Lumina care face parte din sine. Ea percepe Lumina ca pe o Fiinţă scumpă. Ioana poate fi numită şi fiica Luminii totodată, depozitara ei, o simbioză absolut necesară vieţii.
Cu un axis moral ireproşabil, autoarea de faţă ne destăinuie gândurile sale şoptite, ori gânduri şoptite de cărţile pe care le consideră prietenii ei de nădejde, într-o lume care şi-a ales altfel de repere, în nici un caz cele spirituale. Ea luptă cu armele albe ale rugăciunii, îngăduinţei, toleranţei, înţelegerii, păcii, răbdării şi bunei-cuviinţe şi ne îndeamnă şi pe noi să descoperim Adevărul şi Frumosul în orice lucru ori fiinţă de pe pământ, făcute de Creatorul a toate.
Fără doar şi poate că, fără Dumnezeu, Ioana nu concepe nici măcar răsăritul unui fir de iarbă ori pâlpâirea de aripi a unui fluture. Toate de acolo încep şi se revarsă de unde au purces…
Înarmată cu arsenalele Iubirii de semeni, cu virtuţile cele mai înalte, ea comunică firesc confraţilor, din rodul trăirilor şi gândirii sale spiritualizate la maximum, fără a ne soma să o urmăm, ci doar îmbiindu-ne cu bunătăţile alese ale duhovniceştilor daruri primite de ea însăşi, la care doreşte să ne facă părtaşi.
Parcurgem alături de această femeie admirabilă, file de carte înscrise pe azurul privirii şi apoi, constatăm că ne-am molipsit de neprihana cu care ea priveşte lucrurile.
Ea ne poartă în Capitolul I al lucrării de faţă, intitulat sugestiv: Însemnări din şoaptele cărţilor, pe meleagul mirific al literaturii de bun gust şi de calitate, alături de autori precum cărturarul enciclopedist Artur Silvestri (Memoria ca un concert baroc; Modelul Omului Mare;) Melania Cuc, scriitoare şi publicistă, redactor la revista Agero, (Femeie în faţa lui Dumnezeu; Miercurea din cenuşă); cutreieră alături de Artur Silvestri în cartea subsemnatei (Acasă în Paradis;) ori alături de Nichita Stănescu – în volumul omagial al semnatarei acestor rânduri, 99 de anotimpuri fără Nichita, este prezentă împreună cu Traianus la miracolul poeziei Când s-au fost spus îngerii, culege impresii Dintr-un timp al regăsirii împreună cu Florica Gh. Ceapoiu, Printre crini şi albe turnuri, ale aceleiaşi autoare, culege Fagurii sălbatici împreună cu Marian Dumitru, dă o fugă până-n localitatea natală Mârşani de care nu s-a dezlipit sufleteşte nici o clipă, ca să citească Monografia, scrisă cu har şi pricepere de Dumitru Dan şi Ana Maria Rădescu, ne ia însoţitori de încredere ca să ne împărtăşim din Semnele vremii. Gânduri şoptite către Fratele Gavriil de la Ceahlău, de către cărturarul român din America – Alexandru Nemoianu, ne face martori la Moartea meduzei cu Radu F. Gurău, ne dezvăluie anumite Pergamente în poemele româno-albaneze ale lui Sorin Arbănaş şi ne arată Scaunul harului, descoperit de Titina Nica Ţene.
Volumul II, numit frumos Am cules petale albe din tainele condeierilor, este hărăzit de autoare acelor întâlniri de neuitat cu scriitorii şi poeţii, de la Biblioteca Metropolitană “Mihail Sadoveanu”, clipe de neşters din memoria Ioanei Stuparu.
Ea ne face cunoştinţă cu personalităţi de marcă ale culturii româneşti, oferindu-ne crâmpeie din acele seri de neuitat când s-a înfruptat din opera distinsei scriitoare şi traducătoare Paula Romanescu, când a gustat din picăturile de har ale lui Florentin Popescu, ale lui Ion Murgeanu, Marin Codreanu, Dumitru Bălăeţ, Nicolae Grigore Mărăşanu şi în final ne face spectatori ai unei memorabile Seri de Poezie în 15 decembrie 2008, înmiresmată de colindele şi cântecele sacre vestitoare ale Naşterii Sfinte.
Capitolul al III-lea, V-am fost alături trup şi suflet, foarte edificator prin titlul său, este ales de autoare pentru a ne prezenta lansările de carte care au avut loc la Biblioteca Metropolitană sau Librăria Mihail Sadoveanu: “Conspiraţii celeste” – de Victoria Milescu; cele ale Gabrielei Zăvălaş Anghel, cartea “Lumea lui Alex” – a Oanei Luiza Grosu; un portret artistic al Melaniei Cuc – scriitor şi pictor, o “Reflecţie asupra Romanului Minimalist al scriitorului Dimitrie Grama, “Însemnări despre scriitorul Doru Popovici, ale lui Eugen Cojocaru, şi în rest, însemnări şi impresii omagiale foarte profunde şi devotate, în chip deosebit despre Albumele memoriale “Frumuseţea lumii cunoscute” şi Mărturii tulburătoare; un Memorial Artur Silvestri – Cuvântul scris va dăinui, la Librăria Mihail Sadoveanu, Artur Silvestri la Târgul de Carte Gaudeamus, In memoriam – Mărturii tulburătoare – la Cenaclul Perpessicius; Concert – In memoriam Artur Silvestri, un reportaj memorial Rugă de pe Muntele Ceahlău pentru Artur Silvestri, precum şi memorialele Olimpiu Radu şi Dumitru Bălăeţ.
Bine alcătuită şi structurată tematic, cartea Ioanei Stuparu ne aduce în memorie personalităţi de excepţie, cărţi de excepţie, gânduri luminoase şi pline de har, ca şi persoana care le-a rânduit în aceste pagini.
Scrise cu bun simţ, cu dăruire totală, cu dragoste şi respect faţă de toţi semenii, dar în chip deosebit, faţă de cei care şi-au închinat viaţa scrisului, aceste însemnări îşi pot găsi locul în orice antologie şi dicţionar al personalităţilor culturale româneşti şi universale, graţie scriitoarei Ioana Stuparu.

CEZARINA ADAMESCU
12 decembrie 2009

Topice: Biografii | Comments Off on IOANA STUPARU – UN SPIRIT DESCHIS CARE-ŞI ÎMPARTE AVERILE ÎN RĂSPÂNTII

Comentarii închise.