Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

SATUL MEU

de Maria Miron | Ianuarie 28, 2010

Sătucul meu, Hârtopu Mare
Vă spun: nu are-asemănare.

El mi-a rămas în amintire
Şi nu ştiu mai de preţ iubire

Decât meleagul nostru sfânt
Păstrat intact, cu legământ.

Păstrat ca în străvechi icoane
Imagini sfinte, diafane

Căsuţele mici, îngrămădite
Ce-mi par că-s neasemuite.

Cu drumuri aspre, desfundate,
Fântâni cu ape dulci, curate.

Şi schitul vechi cu turle-nalte
S-ajungă pân’ la cer, încalte.

Mi se păreau că sunt pictate
Pe cerul negru, pe-nserate.

Mijeau cu forme alungite
De-o mână sfântă zugrăvite.

Precum era catapeteasma
Care-mi năştea în gând fantasma.

Poveşti cu sfinţi din cei voinici
Cu suliţi ce te vâră-n frici

Care balauri ucideau
Pe toţi copiii fascinau.

S-a mai păstrat bisericuţa
Unde m-a dus pe-atunci măicuţa

Şi unde m-au şi botezat
Să fiu din nou fără păcat.

Topice: Poezii | Comments Off on SATUL MEU

Comentarii închise.