Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

UȘA

de Jianu Liviu-Florian | Ianuarie 22, 2010

Introducere

Calicia, 7 ianuarie 2010. Eu. În drum spre serviciu.

Cuprins

Ca în fiecare zi, dau să intru în Biserica Sfântul Gheorghe. Intru ca să las câte un dar. Cât de mic. De obicei, o bomboană. Așa spunea părintele Cleopa Ilie: Cercetați Biserica. Și de câte ori intrați, lăsați câte un mic dar. Cât de mărunt. De ce spunea acestea? mă întreb. Nu știu. Dar pot să vă spun de ce intru și las eu.

Pentru că sunt pline băncile de conturi deschise pentru oameni bolnavi, fără speranță, care au speranță. Care cer. Zeci de mii, sute de mii, milioane de euro. Și nu sunt pline băncile de alte mii de bolnavi fără speranță, care mai au speranță. Copii. Bătrâni. Femei. Care au urgentă nevoie de alte milioane de euro. Cum se împarte în fiecare zi, o bomboană, pentru ei? Oamenii nu știu. Dar Dumnezeu știe.

Pentru că sunt pline cătunele, satele și orasele, de oameni care au urgentă nevoie de pâinea cea de fiecare zi. Și nu știu să trăiască numai din împărtășanie, o viață întreagă. Ba aproape toți nu știu nici alfabetul credinței. Să intre în fiecare zi într-o Biserică. Și să lase un mic dar. Un fir de iarbă. Un fulg de zapadă. Cum se împarte în fiecare zi o bomboană, pentru ei? Oamenii nu știu. Dar Dumnezeu știe.

Pentru că noi, oamenii, avem de rezolvat, în fiecare zi, atâtea probleme importante, care nu suferă amânare. Atâtea nevoi artificiale. Și nimicurile unor vieți care se pierd lângă noi, precum fata de 18 ani care s-a sinucis astăzi, de ce oare?, din dragoste?, din depresie?, din singurătate?, din lipsa unei luminițe la capătul adolescenței?,a unui loc de muncă?, de vise?, ele, măruntele vieți de nimic, suferă veșnica nepomenire, și uitare. Cum se împarte în fiecare zi, o bomboamă, la fiecare din vieți? Oamenii nu știu. Dar Dumnezeu știe.

Și atâtea alte și alte lipsuri, slăbiciuni, neputințe, mari puteri, virtuți și păcate, pentru care nu știu, în fiecare zi, o bomboană, cum se împarte. Dar Dumnezeu știe.

Acum, să lăsam știința deoparte, și să revenim la ceea ce s-a întâmplat astăzi în fața ușii duble de fier, la intrarea Bisericii Sfântul Gheorghe. Una era deschisă, alta nu. Dincolo de ușa de fier, era altă ușă dublă de lemn. Una, în dreptul ușii de fier închise, deshisă. Alta, în dreptul ușii de fier deschise, închisă.

Și prin fanta dintre cele două rânduri de uși, nu era chip să intri în Biserică. Deschizatura era prea strâmtă.

În zadar încerca lumânăreasa să zgâlțâie ușa de fier închisă. În zadar am încercat și eu, cel venit cu o bomboana. În zadar a încercat și o femeie, venită cu un coș. Zavorul de jos nu s-a clintit. Alți oameni nu au mai fost.

Poate, în cele din urmă, ușa se va fi deschis.

M-am gândit la cuvintele lui Hristos: mai degrabă va trece o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția cerurilor. Și nu este bogat cel care are de dat azi, în fiecare zi, la Biserică, o bomboană?

Și m-am gândit tot la cuvintele lui Hristos: dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Se va fi deschis ușa , până la urmă, pentru fiecare dintre noi? Eu nu știu. Dar Dumnezeu știe.

Încheiere

Părintele Cleopa Ilie: “În ziua aceea, când va judeca Dumnezeu inimile, nu va căuta la mitre arhiereşti, nici la coroane împărăteşti, nici la dregătorii înalte. Va căuta la inimile noastre. Cel mai umil ţăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână şi se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare şi se roagă, sau este undeva străin, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvă săracă căreia nu-i deschide nimeni uşa şi zace cu copiii ei în necaz şi în scârbe, dar se roagă lui Dumnezeu, toţi aceştia vor fi în ziua judecăţii mai mari decât împăratul lumii de astăzi şi de mâine şi de alaltăieri. Căci Dumnezeu nu va căuta la faţă, cum i-a spus lui Samuil, când a ales pe David.

Dumnezeu caută şi acum la inima omului, dar cu atât mai mult atunci, în ziua Judecăţii. Se vor slăvi atunci cei smeriţi, cei nebăgaţi în seamă, cei ocărâţi, cei prigoniţi pentru dreptate, cei săraci cu duhul, care se socotesc pururea săraci de fapta bună, cei care flămânzesc pentru dreptate, cei săraci cu duhul, cei care doresc să facă dreptate şi toţi pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebăgaţi în seamă, cei ce au fost ca gunoiul pământului.

Cele proaste şi nebăgate în seamă ale lumii vor ruşina pe cele înţelepte. Cele slabe vor ruşina pe cele tari. De aceea zice că cele de pe urmă vor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i băgăm noi în seamă acum dacă se roagă lui Dumnezeu din toată inima, vor străluci mai mult decât soarele în împărăţia cerului iar împăraţii lumii şi toţi puternicii pământului vor fi atunci gunoi în faţa lui Dumnezeu, dacă nu vor fi crezut în El. Căci El este drept şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.”

7 ianuarie 2010

 

Topice: Meditaţii | Comments Off on UȘA

Comentarii închise.