« Moment emoţionant, de bucurie şi de vibraţie sufletească! | Principal | 3-IAR AM MURIT… »
Sărut mâna părinte Radu Botiş,
de Ana-Maria Gîbu | Februarie 12, 2010
La aniversări se adresează, de obicei, urarea “La mulţi ani!” celui sărbătorit. Acum ar trebui să adresez această urare revistei “Glas Comun”. Dar nu o voi face. Voi adresa urarea colectivului de redactori, dar în mod special Preotului stavr. Radu Botiş, fondatorul revistei, care cu răbdare, bunătate şi respect faţă de noi, colaboratorii, ne-a primit cu “scrierile noastre’ în paginile revistei, făcându-ne cunoscuţi.
Pentru mine a fost şi este o onoare, o oportunitate deosebită să mă aflu printre cei ce scriu şi apar la “Glas Comun”. Am cunoscut, astfel oameni deosebiţi de la care am învăţat multe. La ceas de sărbătoare, vă mulţumesc pentru tot, vă doresc sănătate, putere de muncă şi satisfacţii pe măsura efortului depus.
“La mulţi ani!”
Cu respect,
Ana Maria
Trimit pentru acest moment de sărbătoare câteva din ultimele mele poezii.
Viaţă
cânt lumii
cu vioară
de greier tăcut
râd stelelor
cu lacrima
ochilor închişi
plâng ierbii
cu strună
de suflet viu
trăiesc!
Vreau…
Vreau să scriu
cu un ţurţure
pe Soare,
că Pământul
va rămâne mereu
printre astre
Prinţ…
Vreau să alerg
pe apa lumii,
încet să urc
pe nori, să cad
în cerul albastru,
să mă înec în el,
trăind…
Vreau să adun
petale de fulgi,
să modelez
un soare de nisip
să umbrească
valuri de gheaţă
fierbinţi…
Vreau să râd,
chiar dacă nu pot,
la glumele stelelor…
Vreau…
Vă întreb…
Se poate oare
ca Soarele să sfârâie
de caldul lumânărilor
aprinse pe Pământ?
Se poate oare
să vin, în zori de zi
la înmormântarea
morţii…vii?
Se poate oare
să vin, înspre apus
la naşterea vieţii
nemuritoare?
Se poate oare
să râd, plângând
cu perle negre
în loc de lacrimi?
Timp
am la mână
şnur de mărţişor
îmi amintesc
de copilărie
ţin în mână
clopoţei de vise
îmi amintesc
de leagăn
port la mână
brăţări din curcubeu
îmi amintesc
de veşnicie
ascund în mână
inimă de leu
îmi amintesc
de tine
Topice: Diverse | Comments Off on Sărut mâna părinte Radu Botiş,
Comentarii închise.
