Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

ŢARA DE SUS ŞI ŢARA DE JOS…

de Dumitru Buhai | Februarie 6, 2010

Am apărut pe lume, în viaţă, cu un computer invizibil
Programat de Creator să-mi dea starea de perfecţiune,
Purtată-n suflet în curcubeul idealului meu plauzibil
Ce-aştepta să se producă în mine dorita divină minune…

O taină a apărut în viaţa mea, când am văzut reală ideea,
În noaptea cu lună şi stele, cu luceafărul-n corola de seară.
Atunci am înţeles Adevărul că viaţa este doar o primăvară,
Un fel de cumpănă-n timpul veşniciei ce mă ţinea de ea…

Am înţeles că e o punte de trecut prin examenul de-o viaţă,
Ca să mă trezesc în Cer după drumul în noapte şi-n ceaţă,
Când va fi fericirea fără sfârşit în veşnicia lui Dumnezeu,
Unde mi-e Casa de Sus, unde S-a dus Isus; şi voi fi şi eu!

Am cobor`t de pe muntele regăsirii cu infinitul,
Unde-am văzut Ideea şi am lăsat gândul, călătorul,
Ca norul ce pluteşte, cum voieşte, să se regăsească
În vântul ce-adie şi-n frunza cu viaţă lăsată să crească.

Şi florile, curcubeul culorilor, sunt imaginea depărtărilor,
Unde-i ţara mea de dor, cu plaiurile mioriţelor şi a doinelor,
La care revin, purtându-le-n sufletul meu, azi, printre străini,
Ca să nu-mi uit fraţii din grădina cu flori îngrijită de români.

Picioarele mele nu pot părăsi, acum bucata de glie,
Pe care plutesc între oceane de-o bună bucată de vreme,
Dar gândul meu simte pământ românesc sub picioare;
Şi văd boabe de grâu, şi de porumb, ca solie de alinare…

Parcă sunt aievea în ţara împânzită de Munţii Carpaţi,
De râuri şi lacuri, de şesuri, în care am surori şi fraţi…
Şi simt, chiar acum, bucuria că legătura cu glia străbună,
Udată de munca română e şi-n poezia mea ca o arvună.

Sunt şi eu, alături cu fraţii de neam şi de sânge,
Ca un bob de nisip lângă marea ce se agită şi plânge…
Sunt o verigă în lanţul unui popor destinat cu răbdare
Ce-se pregăteşte cu credinţă pentru Sărbătoarea cea Mare!

Şi-s fericit că-s mântuit şi n-am trăit anii mei în zadar,
Ci am dus înainte scânteia din sufletul neamului meu
Ce va rămâne ca spirit infinit, în viaţa din mine, mereu,
Ca un prinos adus de mine şi-n poezie, lui Dumnezeu!…

Topice: Poezii | Comments Off on ŢARA DE SUS ŞI ŢARA DE JOS…

Comentarii închise.