« Culegătorul de perle | Principal | SATUL ROMÂNESC EMINESCIAN – CA DISPOZIŢIE METAFIZICĂ (1) »
Atâta tristeţe!
de Ioana Stuparu | Martie 31, 2010
Atâta tristeţe se află-n castel!
E cenuşiu totul şi gânduri şi şoapte…
Mai pâlpâie focul o dată rebel,
Zenitul anunţă că vine iar, noapte…
Cuprinde-mă-n povestea ta cu iz de mărgăritar
Şi nu mă lăsa să mai plec vreodată!
Prea mult am durat prin vreme hoinar,
Prea rar se găseşte deschisă o poartă.
Aşează-mi pe umeri mantie de flori,
Si-ncinge-mi mijlocul cu brâu împletit
Din fir de beteală în multe culori
Sau unul mai simplu, din tei înflorit !
Topice: Poezii | Comments Off on Atâta tristeţe!
Comentarii închise.
