Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

ADEVĂRUL DESPRE LUMINĂ

de Cezarina Adamescu | Aprilie 4, 2010

Dacă cineva te-ar întreba într-o zi: „Ce-ai făcut tu cu lumina primită? La Botez, în Sfânta zi de Paşti, la fiecare Sfântă Liturghie? Cum ai chivernisit-o?
Ai păstrat-o ori ai consumat-o în mod nechibzuit? Nu ştii că pentru Lumina primită va trebui într-o zi să dai socoteală?
Lumina Învierii obligă. O primim în Noaptea Sfintelor Paşte, ne împodobim cu ea o noapte şi încă o zi, trei zile. Apoi?
Obligaţie de conştiinţă: nu putem stinge această Lumină pascală. Trebuie s-o purtăm permanent în suflet, s-o împărtăşim şi celor care nu o au. Iar dacă, din nefericire, din neglijenţă sau slăbiciune, pierdem această preţioasă comoară cerească, arvuna Învierii personale, avem datoria s-o căutăm, s-o redobândim, să ne scăldăm din nou sub razele ei binefăcătoare.
Lumina e fundamentală pentru om. Fără ea, nici un om nu e întreg cu adevărat.
Omul trebuie să se îngrijească să nu piardă, nu doar lumina fizică, ci şi lumina spirituală, lăuntrică, duhovnicească. O cecitate fizică nu afectează o persoană, cât o orbire spirituală care poate duce la moarte veşnică. Bâjbâind prin întunericul minţii şi prin învârtoşarea de suflet, te poţi rătăci iremediabil şi nu vei mai putea găsi calea spre adevăratul luminiş, te poţi împiedica şi aluneca foarte uşor în hruba gheenei.
Ţi s-a dat la Botez o cămaşă albă, strălucitoare. Lumina pascală te-a scăldat în razele ei, curăţindu-le de păcatul strămoşesc.
Acordă-ţi un prilej de meditaţie şi întreabă-te:
Ce-ai făcut tu cu aceste binefaceri şi semne ale Milostivirii Divine? Cum le-ai păstrat? Eşti sigur că le mai ai încă?
Trebuie să te hotărăşti să le redobândeşti cât mai curând, cât încă nu e prea târziu pentru tine.
Nu poţi orbecăi o viaţă în întuneric. Întoarce-te, caută Lumina aceea.
Caută-L pe Isus care înviind, este Lumina Lumii.
El singur ţi-o poate conferi din nou, o dată cu demnitatea de copil al Său, copil al Luminii.
Tu, copile, de câte ori priveşti raza de soare, intrând prin perdea în odaie, te bucuri. De câte ori priveşti orizontul unde mijesc primii zori, eşti fericit şi plin de speranţă. Seara, când aprinzi lumina în casă, totul se înveseleşte.
Lumina înseamnă bucurie, speranţă, iubire.
Lumina din ochii cuiva înseamnă încredere, prietenie.
Lumina din ochii mamei, arunci când îşi priveşte copiii nu se aseamănă cu nimic.
Dar câte bucurii nu ne aduce Lumina!
Ea face plantele să crească şi să înflorească, ajută toate organismele să se dezvolte normal.
Dar lumina din suflet ţi-o aprinde doar Dumnezeu.
Ea se revarsă acolo şi te încălzeşte pe dinăuntru.
Şi nu există bucurie mai mare.
De aceea trebuie răspândită în jur.
N-o poţi ascunde sub obroc, aşa cum ne-a învăţat Isus.
Dăruieşte-ţi lumina lăuntrică, oricui are nevoie de ea. Dăruieşte-o şi cui nu are nevoie. Poate într-o zi, vei primi în schimb, aceeaşi lumină, reflectată, care-ţi va mângâia şi încălzi sufletul.
Săptămâna Patimilor, 2010

Topice: Meditaţii | Comments Off on ADEVĂRUL DESPRE LUMINĂ

Comentarii închise.