« SATUL ROMÂNESC EMINESCIAN – CA DISPOZIŢIE METAFIZICĂ (2) | Principal | PAŞI PE DRUMUL CONTORSIONAT AL ISTORIEI »
Demon sferic
de Klara Lucia Losonczy | Aprilie 15, 2010
Mă-ncercuiesc cu întuneric.
Frânturi de gânduri mă orbesc.
Eu le reneg şi tind să le gonesc,
Dar totul se reduce la un demon sferic.
Îl simt pe Azrael şi înţeleg:
Eu l-am chemat şi-acuma îl plătesc.
Mă înfăşor în sânge şi eter: aleg.
Aleg să mai rămân, să cred şi să trăiesc.
Încerc să-i desluşesc natura, vina.
De ce-a căzut? De ce s-a înălţat?
E-un privilegiu sau pedeapsă crima?
Dar geamul este mat, iar suflul lui întunecat.
Tu, Azrael, aduci extaz sau agonie?
Eu te admir; aş vrea să pot răzbate
Prin fibrele, venele şi-organele toate,
Să pot să te privesc, să te dezleg de veşnicie.
Te simt aproape şi te simt departe.
Eşti demon, da. Dar ai sânge de înger,
De-arhanghel descompus în subiectivitate.
Te -admir şi totuşi ale tale vise sunt numai remuşcări.
Taci şi priveşti. Poate m-aştepţi neobosit.
Nu. Nu. Eu nu pot să te-ating acum.
Voi aştepta şi îndura un loc nepotrivit,
Dar către tine-n noapte nu pot să transcend. Eşti scrum.
Tu mă iubeşti. Mă vrei cu tine -aproape.
Vrei să mă smulgi, să mă sugrumi,
Dar te loveşti de sticlă, de plămâni…
Pleacă! Fizic, eu mă dezleg de-a tale-nveninate şoapte.
Mă înspăimânţi, mă fascinezi frenetic.
Dar de a ta letală plasmă mă desprind.
Sudoare, stern şi încordare simt vibrând.
Mă propulsez şi scap din mreaja unui demon sferic.
Topice: Poezii | Comments Off on Demon sferic
Comentarii închise.
