Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Eseu despre mină

de Violetta Petre | Mai 12, 2010

În adâncurile negre, aerul rarefiat
Te sufocă …Şi lumina înspre stele a plecat…
Pietrele de flori de mină strălucesc incendiar
Cum de-atâta frumuseţe stă-ngropată-aici? Şi iar

Îmi pun întrebări de ieri, de acum ce nu mă lasă
Să gândesc firesc ! mina e şi ea o casă…
Unde oameni ce trăiesc în adânc şi în mister
Se orienteză-n spaţiu , având piatra ca reper…

Cârtiţe umane trec printre galerii săpate
Lasă viaţă şi regret, vise şi gânduri în spate..
Răspândind melancolie printre florile de mină
Ce aduc un pic de viaţă, strălucire şi lumină…

Liniştea mai doare-un pic până-ncep să urle munţii
De tăierea în rărunchiiTerrei sub Lacrima frunţii..
Tot săpăm în taine-adânci şi golim sfera de miez
Nu avem respect, nici milă…nu mai avem nici un Crez…

Topice: Poezii | Comments Off on Eseu despre mină

Comentarii închise.