Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Ioniţă Titinaş – Părintele Ionichie (2)

de admin | Mai 24, 2010

Ctitor al Turnului de pe lângă biserica Sf.      Gheorghie şi al bisericii Sf. Haralambie şi Mina din Bârlad

Închinare: Fr. Scriitor misionar Ion Gr. Oprişan

– continuare –

4. Ajutorarea şi înzestrarea bisericilor. Adevăratul său nume de familie. Ctitor.

Din memoriul lui Vasiliu, citat de noi mai sus, am văzut cum din banii adunaţi cu trudă, Moş Ioniţă avea grijă să cumpere la toate bisericile din Bârlad, cu prilejul hramurilor lor: lumânări la policandre, untdelemn, etc., ba, mai mult, să le înzestreze cu diferite obiecte bisericeşti, să ajute la reparaţiile bisericilor şi chiar la clădiri noi, cum vom vedea că a făcut la biserica Sf. Haralambie şi Mina, unde moş Ioniţă este trecut ca ctitor. Prin aceasta, el aducea bucurie nu numai preoţilor, dar şi enoriaşilor care vedeau în el pe un om drept credincios şi purtător de griji, ca nimeni altul!
De aceia, el se bucura de încrederea şi respectul tuturor.
Din puţinul său avut, dacă îi mai rămânea ceva, el se grăbea să facă donaţiuni. Astfel, între nenumăratele danii, pe care le-a făcut bisericilor din Bârlad, nu s-au păstrat abia câteva preţioase însemnări, făcute de alţii, despre unele din ele. De exemplu, când în anul 1840 se cumpără o sfântă Evanghelie pentru biserica Sf. Gheorghie, Anghelache Neculau ( probabil un dascăl) înseamnă pe fila de sub prima scoarţă a cărţii (I. Antonovici, Documente Bârlădene, I, p. 325) următoarele:
„Agiutătorii aceştii cărţi este întâi moş Ioniţă şi ceilalţi pi urmă” – şi adaogă: „că din dar, zâce, să faci Raiu”. Într-o altă inscripţie făcută pe un Penticostar al bisericii Vovidenia (Ibidem p. 313) se citeşte:
„Acest Penticostar s-au hărăzit Sf. Biserici Vovidenia, din oraşul Bârladul de moş Ioniţă Titinaş, spre pomenirea sa, la an 1852 Iulie 6. Şi, de osârdie ce au avut asupra Sf. Biserici, am însemnat şi am iscălit. (s) Erodiacon Panaite Răşcanu”.
Înainte de a mai înfăţişa şi alte însemnări, este locul să arătăm că numele de familie a lui moş Ioniţă nu era de Titinaş, ci acela de Bardaş, după cum rezultă – neîndoios – din următoarea inscripţie (Ibidem vol.I p. 320) făcută în anul 1846 de preot Ioan Ghinea, de la biserica Sf. Haralambie şi Mina, în care acesta spune:
„Această Sf. Evanghelie este a bisericii… Sf. Haralambie şi Mina din oraşul Bârladului… s-au afierosit acestei biserici de sfinţia sa păr. Arhim. Scriban, egumen al sf. M-stiri de la Socola, prin îndureare(a) şi stăruinţa osârdnicului în fapte bune Ioniţă Bardaş, ce ţine locul răposatului Lumânărică. Şi s-au îmbrăcat cu argint în capitala Iaşii de d-l Ionică argintariul, la anul 1846, cu cheltuiala şi agiutoriul acelor orăşeni şi altora, însă tot prin strădania şi multele osteneli a numitului Ioniţă Bardaş!..”
Este vorba, fără nici o îndoiala, de moş Ioniţă – zis Titinaş – după cum ne vom convinge şi într-o altă inscripţie, cu totul edificatoare şi care urmează îndată. Dar, din însemnarea citată mai sus, vedem că părintele Ghinea, după ce îl caracterizează pe moş Ioniţă ca „osârdnic în fapre bune”, nu uită să adaoge că el ţine locul răposaatului „Lumânărică”, care era – probabil – un alt binefăcător şi ostenitor al bisericii şi al cărui loc îl ocupase acum moş Ioniţă, ba îi moştenise şi porecla.
În adevăr, iată ce aflăm din Pomelnicul cel mare al ctitorilor bisericii Sf. Haralambie şi Mina scris tot de părintele Ghinea, cu prilejul sfinţirii bisericii în anul 1856 Oct 21, unde moş Ioniţă este trecut între ctitori astfel:
„Ioniţă Bardaş ce-i zic şi Titinaş sau Lumânărică”
Acum suntem pe deplin lămuriţi: Lui moş Ioniţă, pe lângă numele său de familie Bardaş lumea îi mai dăduse porecla de Titinaş, sub care era în general cunoscut şi se vede că aceasta îi şi plăcea, de vreme ce şi maistrul Popoiu a consemnat-o în contractul cunoscut; iar începând de prin anul 1846, de când ni se arată că „el ţinea locul răposatului Lumânărică ( mort la 1842, la Iaşi n.n.), după numele înaintaşului său a cărui ocupaţiune o moştenise moş Ioniţă, după cum am mai spus, şi cu care bârlădenii il şi identificase.

5. Călugărirea. Moartea părintelui Ionichie. O datorie

Un moment impresionant din viaţa lui moş Ioniţă a fost ziua călugăririi lui. În adevăr, din aceiaşi notă, amintită de noi mai sus, aflăm – în continuarea ei – următoarele: „Acesta (e vorba de Ioniţă) se călugări pe patul de moarte prin părintele Protopop Vrabie, punându-i-se numele de Ionichie”, şi autorul notei adaogă:
„Această călugărie s-a făcut chiar în ziua când s-a pus temelia bisericii actuale Sf. Ilie, – după cum mi-a spus părintele Econom I. Carp.” (Ibidem vol. I p. 199)
Desigur un suflet atât de curat şi atât de apropiat de sfânta biserică, ca acela al lui moş Ioniţă, nu putea să facă altfel şi cine reflectează mai adânc asupra acestui impresionant moment, va recunoaşte că în acest gest, moş Ioniţă a voit ca moartea să-l găsească cât mai aproape de sfinţii apostoli ai Mântuitorului, pe drumul cărora mersese până atunci.
Ştim că el a murit în anul 1858 şi acum, fiind în măsură să precizăm ziua şi luna morţii părintelui Ionichie, vom înfăţişa o inscripţie, scrisă de un necunoscut, pe o carte a bisericii Sf. Gheorghie.(Ibidem vol.I, p. 325) Iată textul:
„Să se ştii de când au răposat Ioniţă Titinaş adică părintele Ionichie monah, la anul 1858 Octombrie 8 „
Regretăm că nu ni se arată şi ce vârstă avea când a murit, însă luându-ne după aprecierile făcute de Vasiliu în memoriul său, citat mai sus şi făcând o socoteală a anilor de viaţă a părintelui Ionichie, rezultă că el a murit în vârstă cam de 65 de ani, aproximativ, şi bănuim că a fost îngropat în cimitirul de lângă turnul, atât de drag lui, de la biserica Sf. Gheorghie din Bârlad.
Peste 15 ani – la 8 octombrie 1958 – se împlineşte un secol de la moartea lui Titinaş precum şi de la clădirea Turnului şi s-ar cuveni să nu se uite, cu acel prilej, pomenirea lui cu un fast deosebit. Poate până atunci se va găsi un „al doilea Titinaş” care, împreună cu Primăria oraşului şi cu preotul paroh al bisericii Sf. Gheorghie, să adune suma necesară cu care să refacă în aşa fel acoperişul clopotniţei încât să semene cu Turnul Goliei de la Iaşi.
Şi-atunci bârlădenii, din nou îşi vor aduce aminte – cu toată admiraţia şi recunpştinţa – de ctitorul acestui turn – TURNUL LUI TITINAŞ – care , deşi a avut de înfruntat nenumărate greutăţi materiale şi poate multe amărăciuni sufleteşti, totuşi şi-a văzut împlinit aievea visul care-l încântase atâta!
De aceea, un asemenea suflet rar de adevărat samaritean, merită să fie dat ca pildă. Şi-mi aduc aminte, cu duioşie, cum însuşi marele istoric prof. Iorga, la una din prelegerile lui de la „Universitatea populară” din Vălenii de Munte, luând cunoştinţă despre Titinaş – „Lumânărică” de la Bârlad, acest suflet entuziast, altruist şi activ, îl dădea ca exemplu de urmat în viaţa noastră de toate zilele. Era în vara anului 1928.
O! Şi acum când în urma năprasnicului cutremur din 10 Noiembrie 1940 aproape întreg oraşul Bârlad e o ruină, suntem siguri că, printre harnicii ostenitori care ar fi pornit la drum spre a aduna bani pentru reclădirea bisericilor, ar fi fost „Lumânărică” – cum l-a citat profesorul Iorga.
Datorită acestei aduceri aminte, prilejuită şi de cercetarea „Documentelor Bârlădene”, mi-am luat îndemnul să-l scot pe moş Ioniţă Bandaş – zis Titinaş, zis Lumânărică şi în călugărie părintele Ionichie, – dintre însemnările vremii şi să-l închin, cu drag. Misionarului scriitor fr. Ion Gr. Oprişan, care, pe acelaşi plan, însă spiritual, se osteneşte să răspândească sfaturi morale şi îndemnuri creştineşti, cum puţini dintre oameni o fac cu atâta succes, entuziasm şi pricepere.

de Nicolae Antonovici
Articol publicat în revista: „Tribuna Avântenilor”, iulie-sept., Buc., 1943

Topice: Studii | Comments Off on Ioniţă Titinaş – Părintele Ionichie (2)

Comentarii închise.