Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

O CARTE CONTRA PREZENTULUI ŞI ÎNVIORĂTOARE PENTRU SPERANŢELE VIITORULUI

de Adrian Botez | Mai 7, 2010

„LECTURA – SUB PRESIUNEA CANONULUI”

Pe 20 aprilie 2010, la Colegiul Naţional „Ion Creangă”, din Bucureşti, au avut loc lucrările Simpozionului Internaţional, Ediţia a III-a: Lectura – sub presiunea canonului? Referatele prezentate, cu această ocazie, la cele patru secţiuni ale Simpozionului (Secţiunea I – Canon/Anticanon/Dincolo de canon; Secţiunea a II-a – Lectura – între bucurie şi obligaţie; Secţiunea a III-a – Primii paşi spre lectură; Secţiunea a IV-a – Bibliotecă, internet sau televizor?) au fost culese cu hărnicie şi judicios organizate şi echilibrate, într-o carte, de către doamna prof. dr. RODICA LĂZĂRESCU.
Toţi autorii referatelor sunt profesori/pedagogi, dascăli şi bibliotecari (dimpreună, FORMATORI DE SUFLETE!), cu lungi „stagii” de îngenunchere la Altarul Revelator al Cărţii. Adică, îngrijoraţi că învăţământul mondial şi naţional actual hiperbolizează maladiv latura informativă a educaţiei şcolare (creând premizele apariţiei unor generaţii de „roboţei” şi de monştri gelatinoşi, „tobă” de informaţie haotică, neselectată valoric, paralizantă intelectual – dar complet lipsiţi de afecte, de empathie şi de un spirit de discernere activă şi reactivă, în cadrul Cetăţii sub Asediu!) – şi eludează aproape complet latura moral-formativă din educaţia tinerilor intraţi în „tocătorul de suflete, voinţe şi minţi” al şcolii, până la nivelul la care se poate bănui o strategie a deformării şi imoralităţii, infiltrată, pe căi cu totul „neortodoxe” (de către liderii sociali şi politici ai lumii), în zona învăţământului.
A înlocui Biblioteca, cu televizorul sau cu Internetul – e totuna cu a înlocui Biserica, cu crâşma: „Sufletul bibliotecii este un cuantum de suflete ale celor care îi trec pragul. Biblioteca este un spaţiu însufleţit. Şi aşa trebuie să rămână!” – afirmă, pe bună dreptate şi cu mare acuitate, doamna bibliotecar Georgeta Tenea (cf. Biblioteca – un spaţiu însufleţit, p. 349).
Din fericire, cine este lucid şi citeşte, cu răbdare, consemnatele luări de cuvânt, are satisfacţia de a se afla în faţa unor alegaţii extrem de curajoase, chiar tăioase, în care Adevărul este rostit cu gura întreagă. Căci numai aşa se mai poate îndrepta, măcar câte ceva, din ceea ce au stricat, unul după altul, miniştrii postdecembrişti ai… „Educaţiei”!
Secţiunea I conţine 41 de referate, Secţiunea a II-a conţine 32 de referate, Secţiunea a III-a conţine 21 de referate, iar Secţiunea a IV-a conţine 33 de referate. Total: 127 luări de atitudine, faţă de realitatea Duhului Românesc, la momentul 2010. În loc de Prefaţă, inventiva coordonatoare a plasat referatul dlui conf. univ. dr. Valeriu Marinescu: De ce să [mai] citească tinerii de astăzi…: „În primul rând, tinerii ar trebui să [mai] citească din nevoia de cunoaştere (…) În al doilea rând, întrucât au vocaţie euristică – a descoperirii. Apoi, pentru că specia umană are vocaţia desăvârşirii (…). De frică, nu protestăm decât timid împotriva faptului că, de doi ani, adevăraţii scriitori numiţi <> – au fost daţi afară de la proba orală a examenului de bacalaureat, iar la proba scrisă, subiectele formulate din operele lor au o importanţă minimă (…). Artistul are puterea să scoată din sine starea sufletească. (…) Călinescu socoteşte că <> (…). Acestea sunt realităţile de la care cred că trebuie să pornim discuţiile în cadrul simpozionului nostru. Totodată, acestea sunt realităţile cu care trebuie să ne luptăm (s.n.), în calitatea noastră de educatori, a căror misiune este perfecţionarea, desăvârşirea fiinţei umane” – iar în loc de Postfaţă, este postat, în mod deosebit de inspirat, referatul dlui insp. prof. dr. Dan Gabriel Onţeluş: Despre lectură: „Deprimantă apare (…) imposibilitatea şcolii de a mai schimba lucrurile. Când evaluarea instituţiilor de învăţământ se face exclusiv după criterii financiar-contabile, discuţia despre <> cade în ridicol. Când modele mediatizate devin maneliştii şi piţipoancele, atunci savanţii şi artiştii le apar copiilor drept nişte ciudaţi (s.n.). (…) Dar dacă această educaţie provoacă, prin efectele sale perverse, în sec. al XX-lea, două conflagraţii mondiale şi două regimuri totalitare criminale, iar în sec. al XXI-lea, relativism cultural şi banalizarea răului şi a păcatului, atunci cum mai este posibilă optimizarea cotidianului prin citit? În acest context, cât de simpatică apare moda textelor citite cu ajutorul programului PowerPoint al firmei Microsoft!… Avem aici o ilustrare perfectă a îmbinării dintre comoditate şi superficialitate, specifică lumii de azi. Estetica şi argumentarea, mijloace prăfuite ale umanismului – sunt înlocuite prin design inspirat şi litere boldite, în stil Times New Roman!.. .(…) Dincolo de imperialismul vizual, sub semnul căruia trăim (…), bucuria lecturii trebuie să fie, invariabil, un deziderat al autoformării oricărei persoane. (…) În pofida obstacolelor şi a iraţionalului din noi şi din afara noastră, lectura este calea afirmării consecvente a nobilei umanităţi. Oricât de insidioasă ar fi obsesia acumulării şi consumului, farmecul parcurgerii unei pagini de poezie eminesciană, a unui roman dostoievskian ori a unui text de popularizare a ştiinţei nu poate fi înlocuit cu altceva (s.n.)”.
Credem că, după aceste citate, nu este nevoie să insistăm asupra valorii acestei cărţi şi a unicităţii ei, în peisajul cultural românesc actual (cel puţin noi nu ştim să existe în România, scris pe hârtie şi „înrămat” între coperţi, un ARSENAL DE DUH mai important, mai vast şi mai expresiv-sintetizant al pericolelor care izbucnesc, când de ici, când de colo, dar în cadrul unui „spectacol” bine coordonat, dat de Forţele Socio-Terestre ale Entropiei Spirituale). Cartea aceasta are valoarea, eficienţa şi impactul revelatoriu al unui veritabil manual de „artilerie/balistică spirituală umano-divină”, manual de combatere a lumii antispirituale de azi, în care s-au constituit referatele acestui Simpozion – pentru a spera la victoria Spiritului Umano-Divin de mâine. Această plăsmuire sintetică despre primejdii de moarte ale sufletului şi nădejdi îndumnezeite vine la un timp atât de potrivit, încât credem a se asemăna cu şi a potenţa într-însa, oarecum („mutatis mutandis”…), valenţele metafizice ale rugilor de exorcizare, datorate Sfântului Vasile cel Mare…
…Deci, o idee extrem de valoroasă şi generoasă conţine însăşi iniţiativa Colegiului Naţional „Ion Creangă”, a organizatorilor şi coordonatorilor, de a fi gazdele şi stimulii unui astfel de Simpozion, cu tema de dezbatere centrată pe criza contemporană a lecturii, în faţa ofensivei, deosebit de agresive şi cu rezultate dezastruoase (mai ales din partea televiziunii şi a Internetului), asupra mentalului uman, în special asupra tinerilor/copiilor. Iar a face publice îngrijorările, precum şi soluţiile benefic-ameliorative, venite din partea şi exprimate de către nişte autentici specialişti ai lecturii (profesorii şi bibliotecarii, de liceu şi universitari) – acest fapt se constituie chiar într-un capitol cvasi-eroic (în aceste vremi) din războiul contra tembelismului, pasivităţii/pasivizării vinovate, inoculate de către cei care sunt responsabili (în guvernele ţărilor lumii!) de formarea unor generaţii umane vii, activ-reactive, responsabile, inovatoare şi sănătoase (din toate punctele de vedere, dar, în special, sănătoase spiritual!), generaţii care să nu poarte stigmatul involuţiei Duhului, ci să se dovedească demne de numele de „om/umanitate terestră”, de origine şi esenţă divină.
Trăim, azi, printre ruinele produse de atât de contraproductivele idei ale postmodernismului şi ale „liberalismului” libertin, ale pozitivismului/tehnicismului ucigător de suflete, toate aceste năpaste fiind combinate cu fixaţia mentală periculoasă, a „progresului tehnic continuu”. Adică, a dezumanizării şi vidării de sacral a omului. Şi una dintre principalele vini ale acestor curente de gândire (de fapt, de destructurare a gândirii!) este escamotarea Legii, a Necesităţii de Organizare, ca factori vitalişti şi vitalizatori. Alături, fireşte, de vina rupturii, aparent ireversibile, dintre CULTURĂ şi CULT!!!
„Canonul” este, de fapt, ceea ce fizica numeşte ca fiind „starea de neg-entropie”. Împotrivirea faţă de haos şi acceptarea condiţiilor păstrării Luminii-Logos Ordonator. Deci, o şansă dată omului de a-şi reaminti esenţa divină a făpturii sale.
Evident, „canonul” trebuie stabilit prin referinţă axiologică foarte profund responsabilă. Cel/cei care „presează”, în şcoală, prin Programe, manuale, lecţii, pentru a afirma un anume „canon” structurant fiinţial, trebuie să fie deplin conştient/conştienţi că poate/pot, în egală măsură, să formeze, prin propunerea unor modele canonice pozitive, generaţii de oameni întregi şi vii spiritual, sau să de-formeze/degenereze, grav şi ireversibil, generaţiile de duhuri fragile, prin propunerea, în cadrul „canonului”, a unor modele pernicioase, sub-culturale/anti-culturale şi destructuratoare de spirit. Este deosebit de dificil de evaluat valoarea propusă de vreun „canon”, atâta timp cât societatea umană contemporană s-a secularizat şi mercantilizat excesiv: în lipsa unui reper stabil, DIVINITATEA, variabilele „canonului” sunt/devin periculos de multe, instabile, josnic-negociabile şi, deci, extrem de relative: în pendularea lor spirituală tot mai largă, chiar şi cei mai buni, chiar şi pedagogii animaţi de cele mai bune intenţii, pot pierde din vedere ESENŢA – deci, se pot, deseori, înşela… – ŞI POT UCIDE, ÎN LOC DE A EDUCA!
Da, rezultatele înşelării lor (aducătoare de grave, ucigaşe/sinucigaşe erezii ale Fiiţei/fiinţării!), chiar non-voite, pot distruge umanitatea întreagă, cu tot cu planeta Terra!
…Spre exemplu, una este să propui şi chiar, persuasiv, să impui „Canonul Eminescu” (generativ întru Divin şi călăuzitor de Neam) – şi cu efecte perfect inverse (catastrofale, din punctul de vedere al formării spirituale a tinerilor din România!) se va solda propunerea şi impunerea (prin decizia imperativă sau insidioasă… depinde de „momentul lui Iuda”! – venită din partea unor aşa-zise „autorităţi culturale”, de soiul lui Nicolae Manolescu sau Alex Ştefănescu…) „canoanelor”, grav-degenerative de Logos şi Neam, tip „Mihai Gălăţanu”, „Ioana Bradea”, „Ovidiu Verdeş” sau „Mihail Vakulovski”…
Vom încheia acest semnal (dat în legătură cu apariţia, în România, a unei cărţi de excepţie, în care sunt reunite forţele de apărare şi atac ale celor mai avizate Duhuri de intelectuali (români din România şi români din Basarabia/„Republica Moldova” – forţe şi personalităţi avizate din punct de vedere al sensului cuvintelor „educaţie”, „grijă faţă de viitorul Neamului” – Duhuri profund şi autentic veghetoare asupra destinului generaţiilor tinere, care va trebui să nu irosească ceea ce umanitatea întreagă a strâns, printr-o evoluţie spirituală extrem de anevoioasă, timp de mii de ani) cu un citat, deosebit de inspirat şi de grav, cu energii interioare bine temperate, din referatul Lectură sau studiu? (cf. p. 249), al cercetătorului bucureştean George Liviu Teleoacă: „Cataclismele istoriei (…) ne-au smuls pământul nostru, ne-au smuls grâul, mierea şi aurul nostru, am dat tribut de copii pentru a deveni ieniceri, iar astăzi ne sunt absorbiţi absolvenţii cei mai dotaţi şi riscăm să pierdem totul, dacă mai stăm cu capul în pământ, privind la ceea ce spun unii şi alţii despre noi (…). În jurul nostru s-a ţesut un păienjeniş de neadevăruri care trebuie şi poate fi înlăturat (…). Parcă ne jenăm să le spunem tinerilor adevărul, deşi legătura dintre politicianismul ruinător şi derizoriul în cultură a fost demonstrată, cu peste o mie de ani în urmă, de Const. Rădulescu-Motru”.

Nu, n-avem timp să mai greşim, nici să mai şovăim, amânăm, tândălim pe Calea Lactee – sau să mai tolerăm Minciuna!
Cei cărora li se adresează azi, în primul rând, cartea coordonată de doamna RODICA LĂZĂRESCU (remarcăm, cu superlative, iniţiativa domniei sale, prin care a focalizat „flăcările” Ideii Soteriologice, plutitoare printre paginile volumului!) – adică TINERII, dar şi părinţii şi educatorii lor, prea puţin conştienţi şi responsabili… – vor deveni, mult prea curând, dacă nu veghem (câţi vom mai fi rămas treji… – şi numărul mare de luări de poziţie/atitudine, dintre paginile cărţii, nu dovedesc altceva decât că guvernanţii ţării şi ai lumii privesc în cu totul altă parte, decât ar trebui… – căci prin privirea „inversată”, faţă de cea de azi, ar putea aduce Binele şi Eliberarea Spirituală a României şi Terrei!) – …vor deveni, aceşti aparent şi/sau încă, poate, inocenţi tineri – enorme stive de bombe nuclerare amorsate, care vor spulbera până şi amintirea unei fiinţe terestre, pe care un Dumnezeu a numit-o, într-un imemorial „cândva”, cică: „om”…

Topice: Recenzii | Comments Off on O CARTE CONTRA PREZENTULUI ŞI ÎNVIORĂTOARE PENTRU SPERANŢELE VIITORULUI

Comentarii închise.