« Stihuri despre Indumnezeire si sfintenie | Principal | DIALOGURI TIBETANE »
Sarută-mă…
de Jianu Liviu-Florian | Mai 31, 2010
Nu m-ai rănit nici când țineai de mână
Pe cei mai buni și nobili cavaleri,
Nici când iubeai cu dragoste păgână
Pe Don Juanii clipelor de ieri…
Celestă, chiar târâtă în țărână,
Mister, chiar murdărită de păreri,
În tainica ta undă de fântână
Mă îmbătau licori de nicăieri…
Contur în care dragostea se pierde,
Nedezvelit luminii, te visez,
Și te iubesc și-acum, atât de verde,
Cu florile păcatului, în miez…
Și dacă nu mai suntem pe afară
Decât silabe care au tăcut,
O veșnicie, crezi, va să ne doară,
De ți-am cerut pierdutul tău sărut?
29 ianuarie 2010
Topice: Poezii | Comments Off on Sarută-mă…
Comentarii închise.
