Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Suferinţă perpetuă

de Violetta Petre | Iunie 22, 2010

Se-ntunecase cerul de-atâta suferinţă
Nu se-auzea niciunde vreo rugă de credinţă
Plângeau la porţi de cer îngerii buimăciţi
De-atâta nepăsare …şi îşi priveau uimiţi
Lăcaşul lor tihnit, curat, cum se umplea
De sânge şi noroi, venit de undeva
De pe pământ păgân…unde Iisus pe cruce
Păcate omeneşti spre-a fi iubit …le duce…
Se tânguie şi munţii şi păsările tac…
Te rog, iubeşte-i, Doamne !!! că tot nu ştiu ce fac…
Nici nu mă doare trupul…Coroana mea cu spini
Să nu o laăi să cadă pe mână de străini !!!!
Te văd Marie-mamă cum nici nu poţi să plângi
Îngenunchiată-n negru, mâinile ţi le frângi.
Te rogi la tatâl meu din ceruri să mă ia
Mai repede la EL…şi pace să îmi dea…
ÎŢi simt focul din suflet în ochii tăi cei blînzi
Şi ştiu c-ai vrea în moarte, cu mine să te-ascunzi…
Dar nu te pot lua, căci eu nu merg la moarte
E invierea mea, cea care ne desparte…
Prin moarte eu trăiesc şi mă jertfesc acum…
Nu-mi alunga duşmanii !Să vadă ce de fum
Şi trăsnete şi foc, cutremure, pârjol
Se-abat peste păgâni ce au sufletul gol…
Şi…mama mea-Marie să nu îmi plângi plecarea
Voi fi mereu cu tine, mă voi uni cu marea,
Cu sufletele slabe şi rele şi bolnave
Voi vindeca durerea şi bolile mai grave…
Voi fi în toată lumea prezent…şi mai ales
Voi sta printre păcate…şi voi veni mai des
La sânul tău Marie, să mă ajuţi un pic
Să semăn Rugăciunea şi Crezul…din nimic…

Topice: Poezii | Comments Off on Suferinţă perpetuă

Comentarii închise.