Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

CALITATEA DE MARTOR

de Ion C. Ștefan | Iulie 28, 2010

IOANA STUPARU, “TOVARĂŞI DE ULTIMĂ ZI”, EDITURA DACOROMÂNĂ, Bucureşti, 2010

Deşi au trecut douăzeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, iată că se mai întâlnesc autori despuşi să scrie despre acele momente, pe care le-au trăit direct – în calitatea lor de martori.
Mă refer la doamna Ioana Stuparu, autoarea unor volume de proză, reportaje, cronici literare şi portrete, dintre care amintim: “Clipa de Lumină”, “Oameni de nisip”, “Grădina care s-a suit la cer” şi “Cuvinte de mătase”.
Aceasta, cea de a cincea carte a sa, se individualizează nu prin tema prezentată, ci prin felul cum o abordează. O funcţionară de la Fabrica de Confecţii din Petreşti, Marga Lupescu, face zilnic naveta de la Găeşti spre comuna natală a Elenei Ceauşescu, Petreşti, trecând pe lângă casa părintească a acesteia, devenită un fel de muzeu, păzită de soldaţi. Naveta se face cu un autobuz, condus de un şofer imprudent şi vesel, Nenicu, prilej pentru autoare să ne înfăţişeze o serie de portrete pitoreşti: fete frumoase, care lucrează la maşinile de cusut, un curtezan permanent, Sorin, şi chiar pe directorul fabricii – un inginer priceput, ridicat din rândul muncitorilor: “Tovarăş comun le era timpul, în faţa căruia cu toţii erau egali” (pg. 25).
Înainte de evenimentele care le vor schimba destinele, aceşti oameni, deşi îndurau unele lipsuri materiale, se fereau să discute, fiind preocupaţi, în primul rând de producţie. “Chiar dacă se întâmplă ce se întâmplă, noi trebuie să ne vedem de lucru în continuare. Avem producţie pe flux, avem contracte pe care trebuie să le onorăm. Fiindcă altfel nu avem de unde să ne luăm banii » – le explică directorul muncitorilor, imediat după izbucnirea revoluţiei în Bucureşti şi fuga Ceauşeştilor (pg. 55).
Originalitatea acestui roman, faţă de altele cu teme asemănătoare, este că evenimentele din Petreşti şi Găeşti au loc la nivelul oamenilor simpli, ca o percuţie directă a marilor evenimente din Bucureşti. Trec şi pe aici doi demnitari politici, pe care « instructorul » vrea să-i aresteze, iar când aceştia dispar îl interoghează pe şoferul maşinii. Se pune la cale schimbarea directorului care era din Scorniceşti, motivaţia fiind mai mult generală, invocată de acelaşi ipocrit “instructorul”, care se schimbase peste noapte din activist de partid în anticomunist: tipul de lichea cu mai multe feţe, cum, din păcate, încă se mai întâlnesc şi după douăzeci de ani de la evenimentele invocate.
« Tovarăşi de ultimă zi » devine un titlu simbolic, deoarece “tovarăşii” se metamorfozează în domni, după ultima zi a evenimentelor descrise cu talent şi mult simţ de analiză psihologică de către Ioana Stuparu. « Lumea era prea sătulă de suferinţă. Deocamdată se trăia bucuria momentului. Gândirea în perspectivă nu-şi găsea locul. Poporul român abia îşi căpătase libertatea” – notează cu înţelepciune autoarea.
Aşteptăm de la Ioana Stuparu alte cărţi care să ne încânte, fiindcă are un spirit de observaţie şi analiză deosebit şi un talent care s-o ajute pe deplin.

Topice: Recenzii | Comments Off on CALITATEA DE MARTOR

Comentarii închise.