Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

GREVA PROFETULUI

de Adrian Botez | Iulie 20, 2010

nu mai vreau să profeţesc nimic
nu vezi – vine noaptea – şi-mi cade
nasul în strachina cu
somn
ce-mi tot zici de
războaiele tale? – de parcă n-ai vedea că
nu mai prididesc cu atâtea
hărţuieli – buşituri personale – unele
monumentale

acuş e vară – şi-i aşa de frig
de parcă Miezul Lumii
a-ngheţat

cerul e plin şi roşu de statui şi
stane de piatră ciuntite – ca de
porumbei: stau acolo sus – bâzâind ca
bondarii înfuriaţi – şi nimeni nu ştie
cui şi când îi va cădea
stana ori statuia lui potrivită – în
cap – şi-l va terciui până la
umbră – luându-i locul pe drumuri – până când
lumea toată se va umple de
stane şi statui de piatră umblătoare – cu toatele
răscăbăiate şi
nesimţitoare

acolo – pe la jumătatea cerului – e un
munte – dincolo de care
nu se mai vede – de-aici
jumătatea cealaltă de cer – cu
toate ale lui – cu gospodărie
hambare şi
Gospodar

se face tot mai întuneric – ca-ntr-un
plămân chircit: ăla de-i
Gospodar – a uitat să le dea
de mâncare la stele – aşa că
lihnite – leşinate – una măcar
nu mai apare – măcar de
sămânţă luminată

luna a plecat prin vecini
iar soarele s-a supărat pe
toată lumea: aşa e când
te cerţi cu
rudele – nimeni nu-ţi mai respiră
ori suflă – în
ceafa casei

e târziu: n-are rost să-ncui poarta
cine avea de venit – a
venit

dar e-atât de multă – stratificată de
milenii – linişte – ca sub
munţii de apă

de fapt – pâş-pâş – toate şi toţi au
plecat – fără bună-ziua ori
noapte-bună – şi fără întoarcere

a fost o zi cât o
noapte neţesălată: las’ să mai fie şi
beznă – că-s tare
ostenit

n-am profeţit – şi uite cât de
îngălat şi rău a
ieşit

***

Topice: Poezii | Comments Off on GREVA PROFETULUI

Comentarii închise.