Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

STRIDII PERLATE ÎN VERSURI

de Laurian Lobodă | Iulie 27, 2010

STRIGĂT

plouă cu soare –
lacrima din ochii mei
se rostogoleşte
pe-un estuar
din Marele Canion

NE MISTUIM

ne mistuim în rugul sângelui
ne despărţim de pământ –

prin mine rădăcinile
încă respiră

* * *

spre ascunzişul albastru
pictat de lună
în liniştea nopţii
mâna îmi alunecă
pe Calea Lactee

prin pânza de cort
focul evadează
ca un străin
în pădurea de ceaţă

* * *

eu tot sper
ca un lăstar de trestie
să crească din cer
până la mine

REVOLTA IMAGINARĂ A CUVINTELOR

locul meu nu este aici
unde voi vă simţiţi acasă
anonimi adunaţi
de cimitire de oase
pentru cei care vin
pentru cei care pleacă
nu mai e pământ
între atâtea oase
alergăm alergaţi
pe cioburi de sticlă
sub cravaşa dresorului
şi eu speram să devin
îmblânzitorul
ultimilor urşi rămaşi

ŞTIU CĂ NU S-A TERMINAT

am pus luna albastră
printre fluturi de noapte
şi păsări de pradă
care-ţi coboară în vis
şi tu încă alergi
în amintirea mea
înlănţuită pe un
galion iberic

ALANYA

în golf
vase de pescari
îşi întind năvoadele
la uscat

prin ochiurile lor
soarele pârjoleşte
în colb colbuit
urmele turcilor seldjucizi

PLOAIE DE IARNĂ

ploaia se zbate
pe acoperişul de tablă zincată
ca scrumbiile
în plasă –
fumul din sobă
sparge rezerva de nemurire
prin passe-partout-ul cerului

* * *

copii ai mlaştinilor
cu beţe de pescuit
din trestie
şi colaci de cauciuc
priveam
alunecarea
dopului de plută
prin apa limpede cu ierburi –

ce senzaţie
am prins o latiţă de Dunăre
cu solzii curcubeu

JE SUIS UN AUTRE

nu mai sunt cel de ieri
cel care alerga prin lanul de grâu
nu mai sunt copilul-pescar
care alerga peste nouă lanţe de ape
sunt dintr-o dată bătrânul de azi
şi umbra de mâine

Topice: Poezii | Comments Off on STRIDII PERLATE ÎN VERSURI

Comentarii închise.