« Osemintele lui Lumânărică | Principal | SIHASTRUL DE LA ROHIA – UN DĂRUITOR CARE A DOBÂNDIT VEŞNICIA (1) »
Dacă sunt trist…
de Nicolae Nicoară-Horia | August 4, 2010
Lumina doarme-n frunzele de duzi,
În Visul de mătase eu mai cred,
Dacă sunt trist de ce mă tot acuzi,
Nu-i versul meu întotdeauna mied,
Nu-i versul meu întotdeauna înger
Şi el mai pătimeşte pe pământ,
Desculţ prin mărăcini atunci când sânger
Eu nu îmi vindec rănile-n cuvânt
Şi nu mă plâng provocator de milă
Pe umerii acestui timp concav,
De toate linguşirile mi-e silă,
Mă simt stăpânul Vieţii, dar şi sclav!
Frumos nu sunt, dar nici urât din fire,
Ce spune vântul, asta-i treaba lui,
Dintr-un cuvânt eu m-am născut-Iubire!
Altul mai presus pe lume nu-i!
De-i plină Biblioteca mea de cărţi
Şi prieteni am, e-adevărat, puţini,
Cei mulţi au pribegit pe alte hărţi,
Copaci cu Dorul după rădăcini…
A dat melancolia printre sturzi,
Fluierul lor în suflet îmi pătrunde-
Te uiţi la mine, ochii tăi sunt uzi
Şi cade rouă-n ierburile crude…
Duminică, 6 Iunie 2010.
Topice: Poezii | Comments Off on Dacă sunt trist…
Comentarii închise.
