Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

E nevoie de cuvintele întregi…

de Valentin Marica | August 31, 2010

Cezarina Adamescu, Cultura omului, omul culturii – Nicolae Băciuţ, chip şi spirit contemporan, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2010

– note de lectură-

Între abilităţile literare ale Cezarinei Adamescu se impune, tot mai mult, cuvântul care are curgeri de cascadă. Discursul scriitoarei este amplu, inteligent-fastuos, descoperind opera în profunzimile ei, etalând frumuseţea limbii române, în chiar timpul ce trunchiază cu barbarie cuvintele, făcându-le cioturi, secătuindu-le.
Cezarina Adamescu este autoarea cuvintelor întregi, purtând inegalabila bucurie a aflării valorilor spirituale în pagina tipărită sau în ideatica unui proiect cultural. Paginile scrise despre Nicolae Băciuţ poetul, publicistul, iniţiatorul de proiecte culturale puteau fi note, semnale editoriale, crochiuri, în limbajul hibrid şi mai ales expeditiv al zilei. Numai că Cezarina Adamescu are darul (atât de rar!) de a nu omite părţi din întregul care i-a dat satisfacţia lecturii, de a răspunde întregului operei cu un întreg al receptării. Astfel, Cultura omului, omul culturii – Nicolae Băciuţ, chip şi spirit contemporan, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2010, este o carte de excepţie, cu un înalt curaj al spunerii critice, în respirări ample, amănunţite. De altfel, într-un interviu realizat cu Nicolae Băciuţ, 3 iulie 2010, Cezarina Adamescu lansează ideea curajului literar, care, în opinia intervievatului, are preţ „doar dacă îl raportezi la nobleţe.” Curajul Cezarinei Adamescu de a comenta în peste 100 de pagini cartea lui Nicolae Băciuţ O istorie a literaturii române contemporane în interviuri are nobleţe. Aceste întinderi ale analizei critice vin din respectul pentru operă, din cordialitate, din delectările spirituale ale unor lecturi negrăbite, din bun-gust şi credinţa în duhul cuvântului. Într-un asemenea veşmânt, sunt detaşate câteva capitole de reverberaţie din biografia culturală a lui Nicolae Băciuţ, sub semnul clar al unicităţii: antologia de poezie Boemia, dialogurile cu Nicolae Steinhardt, cartea interviurilor literare constituită într-o istorie a literaturii române contemporane şi profilul cultural al publicaţiei Vatra veche.
Întrând în lumile cărţilor lui Nicolae Băciuţ, Cezarina Adamescu creează lumi ale receptării (antologia Boemia este întoarcerea acasă a poezie, dialogurile cu Steinhardt sunt o carte a trăirii şi mărturisirii, Vatra veche este un spaţiu cultural de prestigiu, interviurile lui Nicolae Băciuţ definesc cultura omului şi omul culturii), aproape definiri ale felului în care cititorul ar trebui să se apropie de fiinţa cărţilor, aflându-se pe sine prin gândurile lor. Cezarina Adamescu prezintă Istoria în interviuri a lui Nicolae Băciuţ în multitudinea sa, nu doar enumerând, ci alăturând inserturi de elocventă originalitate a comentariului critic. Reţinem, bunăoară, opinia referitoare la vocaţia jurnalistului sau cea legată de jurnalistica literară ca modalitate subtilă de a intra în mecanismele ontologice care-l definesc pe autorul intervievat, dezvăluind „din misterul care-i învăluie ca un halo fruntea”. Cezarina Adamescu, contrar obiceiului de azi, al privirii la suprafaţă, printr-un efort superficial de lectură, cel care denaturează, recurge la un fel de rescriere a aventurii intelectuale a sutelor de interviuri ale lui Nicolae Băciuţ, nu doar rezumând (cu încetinitorul!), ci argumentând vitalitatea interviurilor. Fiecăruia îi rezervă un loc aparte în comentariul critic, pentru a nu ştirbi cu nimic rotundul lucrării, dinamismul ei, şi pentru a avea argumentele actualizării. Cum ar putea să nu intereseze cititorul, spre exemplu, dezvăluirile „şocante” ale lui Gh. Grigurcu despre Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”?
Cezarina Adamescu îşi modelează temeinic comentariul, într-un evantai ideatic prin care opera îşi trăieşte o a doua viaţă, invitând la atenuarea, pe cât posibil, a şmecherismului instalat în prezentul literaturii noastre. Se scriu recenzii, cronici literare, eseuri cu pana veleitarismului ieftin, pe „necitite”, sufocate de „generalităţi confortabile” (vorba lui Mircea Iorgulerscu!). Cezarina Adamescu, ştiind la care scriitor moliile nu-i rod frazele, respectându-l pe acesta şi respectându-se, semnează un comentariu amănunţit, expresiv prin relevanţa critică şi acurateţea fluidului afectiv; încât, intuim cum Cezarina Adamescu trece de la masa de scris, cu toată hlamida cuvântului, în naosul unde se preamăreşte dumnezeirea cărţilor.

Valentin Marica

Topice: Recenzii | Comments Off on E nevoie de cuvintele întregi…

Comentarii închise.