Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

A CINCEA SCRISOARE „LA UN PRIETIN”

de Adrian Botez | Septembrie 16, 2010

A CINCEA SCRISOARE „LA UN PRIETIN” : DESPRE USR-UL DE AZI, DESPRE VISURI/VIZIUNI DE IERI…DESPRE POETUL-MESAGER ŞI DESPRE ARTA SOTERIOLOGICĂ ŞI ARTA CA POTENŢIALĂ DISPOZIŢIE SPRE MARTIRIU!

Stimate domnule I.C. –

Vă dau perfectă dreptate, cu privire la afirmaţiile dvs., din interviul oferit revistei online, SFERA – afirmaţii referitoare la USR:

1-da, “useriştii” de la Bucureşti (în frunte cu dl N. Manolescu) vor “camioane” de membri, vor sute (dacă s-ar putea!) de filiale “marcate” în terfeloage – pentru că aceste “camioane” de membri aduc …bani (de ajunge să ne fie ruşine nouă – nouă, care n-am intrat pentru pensii, în USR! – ruşine de însăşi titulatura de “scriitor”! – dar “noi”, despre care fac aici vorbire, n-am intrat în USR, ca să… “parcăm” în USR!!! – ci, credeam, pe atunci – o, cât idealism păgubos! – că intrăm “pentru onoare” şi pentru a comunica mai degrabă şi optim cu …publicul cititor…! – să le împărtăşim, tuturor şi “rapido-expres”…”profeţiile noastre”! – “o, sancta simplicitas!”).
Iar filialele (dacă-s mai multe…) “aduc” a…”activitate furibundă” (şi, fireşte, ca să faci o nouă filială, trebuie să bagi, îndesând cu piciorul, noi membri, în USR! – fie şi de categoria “a doua sute paişpea”!) – şi, deci, tot la…bani se ajunge;

2-USR-ul nu se ocupă să promoveze nicio carte (fireşte, cu excepţia cazului că ar fi semnată… “Mircea Cărtărescu”!) – nici măcar pe cele premiate de însăşi USR!!!

E firească, atunci, întrebarea: dacă tot nu sprijini CĂRŢILE (că de asta au intrat, în definitiv, unii dintre scriitori, în USR…DACĂ ERAU SCRIITORI AUTENTICI!!! – pentru ca să-şi apere şi promoveze OPERA, GÂNDIREA, VISURILE/VISAREA/VIZIONARISMUL…!!!), dacă de facilităţile cu “restaurantele, marea şi muntele” nu beneficiază decât tot “ai voştri ca brazii”, din “Statul Major”!!! – dacă scriitorii mor, mulţi, cu mult înainte de a ajunge la pensie… – unde-s banii, atunci? – ăştia mulţi şi grijuliu adunaţi, de pe la…NETALENTAŢI?! Răspuns: în buzunare. N-are importanţă, DELOC – ale cui…

…Şi, da, sunt de acord şi cu afirmaţiile dvs. privind “modestia” – atunci când există, cu luciditate, conştiinţa propriei valori. Ştiu că unii etichetează astfel de atitudini drept “teribiliste”, “vedetiste” etc. – dar nu au dreptate! Nu au dreptate – cel puţin în cazul de faţă şi în vremurile de azi, ale imposturii teribil de agresive – impostură care vrea să sufoce valoarea autentică şi, prin relativizarea catastrofală a treptelor scării axiologice, să-şi facă mendrele, ÎN FAŢĂ (“dai un ban, dar stai în faţă!” – citat din folclor contemporan…”useristic”…), toţi escrocii “de meserie”! – …făcându-i uitaţi pe scriitorii de valoare, negând/punând sub semnul întrebării (şi încă ce MARE, SEMEŢO-AROGANTO-SFRUNTAT SEMN DE ÎNTREBARE – CĂ DOAR ESCROCII TUPEIŞTI ŞI GOLANII ŞI MAFIOŢII SUNT PUZDE-E-E-E-ERIE, pe toate uliţele patriei noastre de azi…!!!), prin tot felul de tertipuri şi samavolnicii/cabale, evidenţa talentului/Duhului/harului – şi aducându-i, pe cei cu adevărat talentaţi, dar mai slabi de înger… – în pragul sinuciderii!

…Da: există mult adevăr, în cele spuse de dvs., chiar dacă avântul “paradoxist” al expresiei este/pare puţin “paşoptist”, sau “imberb” (scuzaţi, vă rog!): “Din moment ce îţi asumi responsabilitatea de a împărtăşi maselor ceea ce eşti, ceea ce gândeşti sau ceea ce crezi, ar fi bine să laşi ipocrizia la o parte şi să îţi asumi adevărata valoare. Eşti un ratat sau eşti un geniu.” Frumos şi radical spus. Ei, poate că ar mai fi şi niscaiva nuanţe de pus, pe ici, pe colo… – dar, în mare, este foarte “fierbinte” zis…! Şi, în lupta cu impostura actuală, Doamne, ce nevoie de fierbinţeală mai este!!!

…Vă trimit şi ultimul număr al revistei mele, Contraatac (nr. 24), revistă pe care “forurile” se înghesuie, care mai de care, s-o “asasineze”…financiar!
V-o trimit, s-ar putea zice – poate şi pentru a se vedea că există, şi în ţară, “visători” (?!) care speră că diaspora este mult mai dotată cu energie şi “potenţă”, decât noi, “gâştele de curte”… – şi va şti pune “chestia pe tapet”, aşa cum se cuvine, şi că va zice totul, spre rezolvare deplină, “cui trebuie” (reflexul “tătucului” nu se pierde aşa uşor!)…
Dar eu nu împărtăşesc, nici măcar minim, astfel de iluzii (îmi cer, din nou, scuze!): doresc, însă, ca să participe la “starea de Românie” – toţi românii, de oriunde!!! Pentru că ştiu (bine de tot!) că românii trebuie să se afirme, ştiu că românii au ce spune! – …la fel ca şi alte neamuri, fireşte – dar pe mine mă preocupă, deocamdată, al meu neam, care s-a cam marginalizat singur, de “mimoza pudica” ce este…, dar şi din pricini de politica internă dezastruoasă, de politică a Duhului Culturii – INEXISTENTĂ!!! – … şi din pricini de politică europenist-mondialistă/COMUNISTOIDĂ, cu totul tendenţios-nefavorabilă nouă!!!

…Adaug şi un volum de Poezie (“in nuce”…) – încă nepublicat, dar este …”pe punctul”! (ar fi al zecelea volum de poezie…) – pentru a face schimb şi de… “artă”! De ce să nu se cunoască, între ei, scriitorii de azi, dinăuntru şi dinafară de ţară – nu doar prin poncife de “ecran TV” – ci, direct, “de la sânge la sânge”, “de la rouă la rouă”?!

……Mesajul Creştin, LIBERTATEA – trebuie sa fie inerente Poeziei – dacă tot credem (şi aşa ESTE!) că Poezia are funcţie soteriologică!!! Dar să fie REZULTATUL Poeziei, iar nu cumva vreun “program” al Poeziei…! Poezia adevarată are “program” doar de la Dumnezeu: Poetul este Mesagerul.
…Cine suntem – cum am putea descoperi mai exact şi mai luminos-revelat, decât prin Artă?! Artistul n-are dreptul la rău (ca făptuire), decât dacă este inconştient… + dar atunci, nu poate sa emită pretenţii de Poet: Poetul este în slujba (mistică) a Mântuitorului. Vrea-nu vrea.
Cu toate rătăcirile, cauzate de firea sa umană (şi nicio rătăcire, măcar, nu trebuie să fie încercaăa/trăită, fără vreun folos de Duh!). Are o Misiune – precum sacerdoţii autentici. Şi împlinirea, cu sinceritate liminară, a Misiunii – presupune/implică, cel puţin în potenţialitate – şi MARTIRIUL! Să te dăruieşti, cu trup, suflet şi Duh, Misiunii şi celor către care ai Misiune – să te dăruieşti, TOTAL, Adevărului!
Cine nu acceptă asta, nu acceptă Poezia/Arta – nu se acceptă pe sine, ca Fiinţă Umano-Divină.

Doamne-ajută!

Cu preţuire,
Adrian Botez

Topice: Meditaţii | Comments Off on A CINCEA SCRISOARE „LA UN PRIETIN”

Comentarii închise.