Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

CEL CE NE-NCETAT ALEARGĂ PRIN SINE

de Adrian Botez | Septembrie 9, 2010

CEL CE NE-NCETAT ALEARGĂ PRIN SINE: „BEŢIA DE TIMP”, de Eugen EVU

A mai apărut un volum de versuri, semnat EUGEN EVU . Ne este greu să zicem, „pe nerăsuflate”, al câtelea…Ceea ce este important: Eugen EVU scrie, scrie într-una – şi nu oricum, ci oferind lecţii de orfism.
Volumul (în cele 89 de pagini ale sale) conţine 59 de poeme care, de data aceasta, alcătuiesc o masă de lavă curgând continuu, iar nu poticnită în cicluri…Totul este curgere spre „necuvântul”-Mit (mioritico-tracic, cum altfel?! – întru nuntirea cu uranicul deschis trancensei-supraindividualei existenţe umane, întru Kogaionul Sacru – Sinea noiciană, ca Munte nuntit cu Steaua Bethlehemică!) – Mit al Existenţei întru Neam Metafizic Românesc, spre muzica-viersuire, adică, împlinire a Logos-ului Românesc ( a se observa alunecarea de la conştiinţa multiplului „comuniune” VOI, la conştiinţa EULUI REFLEXIV-TRANSCENS!): „Şi leroi-ler şi aina daina da/Eu v-am cântat şi povestit aşa/ Audă luna, soarele şi-o stea,/Audă luna, soarele şi-o stea! (…) Au leroi-ler şi aina daina da/Eu m-am cântat şi povestit aşa” etc.(cf. Balada la Kogaion, p. 83).
…Poezia evuiană este o continuă „alergare prin Sine”, prin ipostazele Sinelui, întru Căutarea de Sine… – unele dintre aceste ipostaze fiind exhibate în Istorie-a-Fiinţei, altele rămânând mistice…doar intuibile (şi Poetul le caută/ascunde, întru jocul/agonia versului, în elementarităţi, în „mumele” Pietrelor şi Apelor, dar şi în Treimea/Întreita Cale Dumnezeiască, revelată întru Mântuire!): „Pe dealuri nu departe-n sus pe Strei/Bătrân cu Gândul, tot copil cu Starea/Caut cuibul de genunchi păscut de miei/În piatra ce desparte-n trei Cărarea” (cf. Am fost, p. 7).
…Aşadar, „beţia de timp” este, de fapt, Revelaţia de Sine, prin evadarea din istorie şi penetrarea în trans-istoria-mit/”Poveste”: „Şi beat de timp aştept îngenuncheat/Cu fruntea-n sanctuarul de Poveste” (cf. idem).
…Dar orice Revelaţie presupune anterioritatea Ştiinţei de Sine, procesualitate a dizolvării egotismului în Sfera Androginică, lupta lui Iacob cu Îngerul Timpului, pentru a-i inversa/IN-VERS-A (precum Emil Botta, în poemul Fachir – …ca şi mult mai celebrul Ion Barbu, în poemul-artă poetică Joc secund – şi Eugen Evu are conştiinţa identităţii luptei existenţiale, pentru Intrarea în Mit – cu Demersul Viersuirii/Poeziei-ca-Orfism!) sensul zborului, spre eternitate: „Vezi sferic! Ochiul gemelar/Orizontul nadir, clepsidră! – cântă/ Inversul timp duratelor de har/În naosul de tâmple te cuvântă” (cf. Arta poetică, p. 9). Tâmplă şi Templu, Eu şi Non-Eul /Supra-Eul Divin – „se-ngână şi-şi răspund”, din nişte etimologii mistice, cu totul străine lingviştilor de meserie.
…Deci, prin Evadarea din Sinele uman, către Căutarea Supra-Eului Divin…prin Vers, spre Viers (orfismul re-armonizator al Cosmosului, întru Paradis!) – de la cărţile scrise, la : Cartea Meditată/Imaterial-Transcensă: Byblos! Către Iubirea ca tânjire şi ocultare a androginizării, către Cântarea Cântărilor (ca descântec contra rupturilor/alungări din Identitatea Absolută! – starea de Nedrept/ Nedreptate fiind tocmai Zorii Dreptăţii/Îndreptăţirii/Îndreptării spre El-cel-Absolut-Neutral, adică Zori-Început ai/al „părţii nedespărţite”, Adam Protogonos-ul, aseic precum Sfânta Treime !): „Imploră-te: în mine stai!/A câta alungare pe nedrept împărţim, dimpreună?” (cf. Cântarea cântărilor, p. 47).
…Mărgăritarul devine, astfel, ca în basmele bătrâne ale Eurasiei, simbolul Revelaţiei întru Iubire şi, simultan, Orbire-Viziune Sacră, pentru descoperirea identităţii/coincidenţei Opuşilor Cosmici ai Facerii (Apă-Foc): „Şi-mi podideşte-n ochi mărgăritarul/Acelei bucurii de ne-nţeles/Pe luciul apei scutură-se jarul/Amanţilor bolnavi – dumnezeiesc” (cf. Imortele, p. 44). Amantul Bolnav este Omul care intuieşte Starea de Înviere/Imortalitate întru Duh Paradisiaco-Androginic, intuieşte Hristosul din el…
…Eugen Evu a început descântecul pentru întoarcerea oamenilor în Om. A Lui Dumnezeu în Conştiinţa Dumnezeiască, de dincolo de orice Limite şi Creaţii – a Gottheit-ului eckhart-ian „luptător-lucrător”, în eliberatul absolut, Gott. Lupta cu Îngerul Timpului-Fiinţare, pentru Des-Fiinţarea Extatică. Deci, să ne retragem, pe tăcute…
…Faceţi linişte! Magul Kogaionului şi-a început lucrarea…Să căutăm efectele acestei lucrări, pe măsură ce ea se desfăşoară în Carte… – să le aflăm în Sinele/Duhul nostru, gata de Zborul spre Sinea Paradisiac-Neutrală!

Topice: Recenzii | Comments Off on CEL CE NE-NCETAT ALEARGĂ PRIN SINE

Comentarii închise.