« LEGITIMAŢIE PENTRU INFARCT | Principal | ÎNCEP SĂ-MI AMINTESC : SUNT…OM ! »
E-UN ADEVĂR ŞI CINE-AR RECUNOAŞTE?
de Cezarina Adamescu | Septembrie 28, 2010
E-UN ADEVĂR ŞI CINE-AR RECUNOAŞTE?
E-un adevăr, şi cine-ar recunoaşte?
Şi-un inefabil ce se lasă prins:
Te port în mine ca şi cum te-aş naşte
Şi te-aş zvârli din nou în Necuprins…
Femeie-n trup, fecioară în cuvinte
Nimic nu-mi pare-a fi cu neputinţă:
Te zămislesc necontenit în minte
Ca pe-o ofrandă-adusă cu priinţă…
Pe urma întâmplării-ntr-o pădure
Printre copaci de silex eu alerg
Şi aspru mă rănesc într-o secure
De nu mai pot nici urmele să şterg.
Mă recunoşti la cea dintâi privire:
Femeie-n trup, fecioară în vorbire…
Topice: Poezii | 1 Comentariu »
28 Septembrie 2010 la 12:28
Să nu-ţi fie teamă…
27 Sept. 2010.
Să nu-ţi fie teamă,
Doamne, ce cuvinte!
Le aud şi astăzi
Din acelaşi nor,
Cât oi sta sub vremuri
Şi de-acum-nainte
Voi rămâne pururi
În lumina lor.
Să nu-ţi fie teamă,
Ce poruncă-înaltă!
Obosit de Viaţă,
Răzimat ce Cer,
Precum nu i-e frică
Marmorei de daltă,
N-o să-mi fie pururi
Şi de-o fi să pier…