Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Ţara simbolurilor

de Gheorghe Stroia | Septembrie 20, 2010

Lumea întreagă, lirele vântului, vrăjitoarele cerului
Norii albaştri, alintaţi peste coamă
În palmă i-am strâns cu toţii
Măcar în sublimul simbol al vieţii.
Copacii cei verzi din părul pădure
Apele mari, ce se scurg dintre pleoape,
Genele lungi, ce mătură cerul,
Ţigara aprinsă…fumul, eterul
De ce sunt simboluri?
Există undeva,
Un loc al simbolurilor:
O ţară a lor, pe care n-a descoperit-o nimeni.
Am auzit vorbindu-se despre ea ca despre un simbol,
Ca despre o hieroglifă sau o cuneiformă rostire.
Am auzit despre ţara aceea c-ar fi o ţară pângărită,
Adesea călcată în picioare, cu nesaţ,
De caii înhămaţi la caleştile cerului.
De ce, de ce simboluri?
Am auzit despre ţara simbolurilor
c-ar fi de neînţeles, c-ar fi mare şi întinsă
şi că nimeni, niciodată, n-a putut-o străbate în totalitate.
Mintea mea ar putea oare să înţeleagă de ce?
De ce ţara aceea îndepărtată şi neînţeleasă se numeşte:
Ţara simbolurilor…SUFLETUL.

Topice: Poezii | Comments Off on Ţara simbolurilor

Comentarii închise.