Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

AVERTISMENT

de Stanislav Lacomchin | Octombrie 4, 2010

POEME ANTIRĂZBOINICE

S-a întâmplat pe mapamond
Cu nopţile stelare,
Cu cer senin şi soare blond
Cu viaţa toată-n floare.
În clipa-aceea pe pământ
Indiferent de rasă,
Indiferent de legământ,
Indiferent de casă,
Toată suflarea de pe glob
Din aer şi din apă,
Tot ce este al vieţii bob
Ce-n pârgul vieţii crapă,
Trăia ca orice muritor
Ce speră şi visează;
Muncea din greu, iubea cu dor
La poarta vieţii trează.
Atunci, în pampas pe-nserat,
O mamă fericită
Năştea pe câmp primul băiat
În miriştea-nverzită.
În clipa-aceea fiind flămând,
În jungla seculară,
Un pui de tigru nu prea blând,
Prindea o căprioară.
În Caracas, un spărgător
Cu stil şi de elită,
Devaliza cu mult umor
O bancă mult vestită.
În Rămânia, prin Ardeal
Soseau în şir cocorii;
În eleşteul de sub deal
Se cuibăreau prigorii.
La umbra deasă-a unui pom
Sub ochii cruzi ai dramei,
Tot gângurind, un pui de om,
Sugea la sânul mamei.
Pe-oglinda lacului Baikal,
Trăgeau la plăşi pescarii,
În jurul focului pe mal
Cântau în cor ţiganii.
În cimitirul Veronez
La crucea Julietei,
Doi amorezi şopteau un crez
Jurând pe crucea fetei.
Şi tot atunci, la Gibraltar
Doi bătrânei, cu laur
Păşeau sfios spre un altar,
La nunta lor de aur.
Atunci, pe cer a apărut
Ciuperca blestemată;
Şi tot atunci a dispărut
Peleta vieţii toată.
În clipa stop, un schizoid
Cu mintea sclerozată,
A declanşat un genocid
Cum n-a mai fost vreodată.
Un simplu gest necugetat
De bestie umană,
În cremator a transformat
Planeta pământeană.
Atunci, la ora post sincron
S-a apăsat pe un buton!
Vestitul hoţ n-a mai furat;
Cu bani cu tot s-a estompat.
Puiul de om nu a mai supt,
Căci firul vieţii i s-a rupt.
Puiul de tigru n-a mâ ncat;
Vânatul s-a dezintegrat.
Femeia mamă n-a născut.
Nici pruncul soare n-a văzut.
Bătrânii nu au mai nuntit;
În cer, pe veci ei s-au unit.
Romeo nu a mai jurat,
Julieta nu l-a sărutat;
Cocorii nu au cuibărit,
Prigoriile n-au mai clocit;
Pescarii n-au mai pescuit
Ţiganii n-au mai dănţuit:
Nici lac, nici peşte n-a rămas,
Nici câinii şatrei de pripas;
Nici cuibul crimei n-a rămas,
Nici geniul morţii ce-a fost as;
Nici soarele n-a mai asfinţit,
Nici luna n-a mai răsărit.
De ce?
De ce acum pe continente,
Sunt peste tot doar armamente?
De ce?…
De ce?…
De ce?…
Acum, când nu e prea târziu
Distrugeţi înarmarea!
Acum! Când totul mai e viu,
Opriţi exterminarea!
De nu, pe-acelaşi mapamond,
Va fi o noapte oarbă;
Va râde moartea-n primul rond
Şi viaţa o s-o soarbă.

Topice: Poezii | Comments Off on AVERTISMENT

Comentarii închise.