Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Cădere lină în abis

de Gheorghe Stroia | Octombrie 30, 2010

Pe-o ramură verde, din părul tău crescută,
Mă plimb pe poteca făcută din suspine
Supine adânci – lacrimi viagere –
Gândurile sparte şi venite din tine.
Mă sprijin de pleoapele tale
Sub care cad stele şi bat alizee,
Mângâindu-mi părul cu un sărut celest.
M-apropii de marginile potecii
Cu tremur subţire
Şi privesc înmărmurit în jos,
În jos e hăul ce nu mi se pare hidos.
Sunt foarte curios şi-ţi împrumut o geană
Să – mi construiesc din ea aripi
Să-mi fac din ea avânt
Şi să cad…în adânc.
Iubesc locul în care cad
Căci în adânc, e sufletul tău
Înmiresmat cu vibraţii de-o clipă şi
Parfumat de alinturile dragostei
Ce mi-o porţi.
Iubesc locul în care am ajuns
Am căzut
Şi nu m-am lovit,
Căci cum ai putea să te
Loveşti de sufletul dragostei
Şi să te doară?
Am ajuns, în adânc,
Cobor într-un colţ (înconjurat de petale de crin)
Mă cuibăcesc şi simt cum iubirea ta
Mă-nvăluie în petale de somn
Mă stropeşte cu rouă
Şi-apoi mă-nveleşte cu liniştea şoaptelor moi.
Iubesc locul unde am ajuns
Încet, adorm.
Aici aş vrea să rămân pentru o eternitate
Dar, nimic nu e etern,
Nimic nu e veşnicie,
Nimeni nu poate umbla veşnic şi să fie viu!
Dar, eu mă simt viu…sunt în sufletul tău
Ce mi-e pat de somn şi alint !
M-apropii de sentimentele tale,
adevărate aureole – le strâng
şi le sărut, adorm cu ele în braţe,
le pun la cap şi când mă voi trezi,
ca un fachir, cu siguranţă le voi înghiţi.
Sper să nu te doară, îngerul meu
Sper să îţi facă plăcere
Căci ştiu că sentimentul tău, sunt eu.

Topice: Poezii | Comments Off on Cădere lină în abis

Comentarii închise.