Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Ctitorii

de Mirela Corina Chindea | Octombrie 1, 2010

Au trecut mai bine de trei decenii de când ortodoxia românească a început a se ctitori în Italia, întemeind în vremuri potrivnice credinţei cea dintâi parohie la Milano. Şi ctitorii s-au perindat, cum era şi firesc, şi au lăsat înmulţitele semne ale trecerii lor în peninsulă, astfel încât, odată căzute zidurile reci, lăcaşurile de închinăciune întemeiate “ad aspera “ s-au înălţat “per astra” şi sporesc de-atunci neostoit. Cum totul ţine de marea saga a deschizătorilor de drumuri întru credinţa străbună, vocaţie de netăgăduit a neamului românesc, la scurtă vreme după 1990 s-a întemeiat şi cel dintâi Protopopiat Ortodox Român al Italiei, ridicat apoi la demnitatea de Vicariat. O constelaţie de parohii a luat fiinţă în toate zonele populate de români, cu binecuvântarea Patriarhiei Române, sporirea aceasta culminând cu crearea în 2007 a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (inaugurată în 2008). Organizată în prezent în 16 protopopiate, aceasta e parte integrantă a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale din Paris.
Episcopia Ortodoxă Română a Italiei are sediul la Roma şi jurisdicţie canonică peste toți credincioșii ortodocși români și moldoveni de limbă românească, aflați pe teritoriul întregii Italii.
Omul sfinţeşte locul, spune un vechi proverb de pe la noi, şi locurile în care au durat aceşti părinţi spirituali, purtători de duh sfânt , sunt multe…

Cireşar 2010 . Drumul e galben-lutos şi se rânduieşte curat , ca un român duminica. Sunt acasă, în România, pe o colină romană, la sediul episcopiei. Am în minte “peregrinul transilvan” şi mă surprind gândind la “rătundul lumii”…şi la Ion Codru Drăguşanu. Şi conexiunea mentală aşază cuminte, în lăcaşul ştiut , numele unui alt sibian, Badea Cârţan, cel venit pe jos acum mai bine de un secol , tocmai din Cârţişoara pentru a cerceta cu ochii lui cetatea Romei, şi Columna lui Traian şi-a înţelege vorbele cronicarului “că de la Rîm ne tragem”. Ei sunt românii la care mă raportez acum, nu aş putea spune din ce pricină , gândind la Preasfinţitul Episcop Siluan .
Mi-e greu să vorbesc despre Preasfinţia Sa, aşa cum o fac referindu-mă la alţi Oameni Mari. Nu trebuie decât să-l cunoşti , să-i adresezi câteva întrebări şi să-l ASCULŢI, ca să-ţi dai seama cât e de diferit de tot ceea ce se spune, se zvoneşte, se şopteşte.
Ca să purcedem simplificând lucrurile şi să reducem totul la spunerea unei biografii, ar fi foarte puţin şi lipsit de miez. Din punctul meu de vedere, care poate fi foarte bine doar…un punct, fiinţa umană e oglinda faptelor proprii, iar Preasfinţia Sa, chiar dacă mă aştept să conteste cele spuse aici, e pentru mine ( şi ca mine sunt mulţi “ai multului rotund” , cum metaforiza Coşbuc , care gândesc la fel) un ÎNTEMEIETOR , aşa că am să las deoparte, pentru minţile mai doctrinare cronologii, prezentări sinoptice şi alte asemenea artificii pe care, desigur, orice om scormonitor le găseşte în internet.
Nu pot eluda câteva elemente, totuşi, de natura biografică, accentuând latura spirituală a acesteia , fiindcă personalitatea cu care încerc un dialog, nesocartic, e construită parcă după alte legi decât cele cunoscute. Prin urmare tiparele, modelele nu funcţionează , aşa că voi spune doar că Preasfinţia Sa Siluan e un om cu vocaţie de păstor de suflete şi de deschizător de drumuri, sibian de origine, dintr-o localitate, Gura Râului. “Gura de rai” din sufletul fiecăruia, aş adăuga, pentru că nimic nu e întâmplător atunci când ai de-a face cu oameni care schimbă faţa lucrurilor şi-a lumii.
În doar câţiva ani de la hirotonie, 1994, Presfintia Sa Siluan a lăsat semne ale trecerii lui prin mai multe ţări, fiindcă s-a ocupat direct, cu meticulozitatea ardeleanului, de buna desfăşurare a vieţii monahale în Mitropolie, organizând şi rânduind parohiile şi comunităţile noastre ortodoxe din Spania, Portugalia şi din sudul Franţei. În iunie 2004, Preasfinţitul Episcop Siluan ( episcop vicar la acea vreme al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale ) a fost numit episcop vicar pentru Italia, unde existau atunci 34 de parohii.
Mai apoi, începând cu data de 1 august 2004, a primit sarcina pastorală, misionară, administrativă şi de reprezentare a Bisericii noastre în Italia (Vicariatul Italiei). Urmare a hotărârii Adunării extraordinare a clerului din Italia de a se înfiinţa Episcopia Ortodoxă Română a Italiei (Gavedo, 8 mai 2007), aprobată de către Adunarea Mitropolitană (Limours, 1 iunie 2007) şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (Bucureşti, 21 iunie 2007), a fost ales drept unic candidat de către Colegiul electoral al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei (Paris, 19 februarie 2008), iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales ca cel dintâi Episcop ortodox român al Italiei (Bucureşti, 5 martie 2008). A fost înscăunat de către Mitropolitul Iosif înconjurat de un sobor de arhierei din țară și din străinătate, la Lucca, în ziua de joi, 8 mai, 2008.
De la înscăunarea sa, la fel cum a procedat în Spania odinioară, a început şi în Italia demersuri cu caracter oficial în vederea recunoaşterii juridice de către stat a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei şi a reuşit crearea altor noi parohii ortodoxe, numărul lor sporind de la 34 la 122. În aceşti ani s-au redeschis pentru prima dată după secolul al XI-lea 4 mănăstiri ortodoxe pe teritoriul Italiei (Adormirea Maicii Domnului, Mănăstirea Bunavestire, Sfântul Ioan Seceratorul-Bivongi şi Sfinţii Cosma şi Damian) şi a fost creat un schit (Sfântul Ilie).
Ceea ce îl defineşte , dincolo de cifre, pe Preasfinţia Sa Părintele Episcop Siluan, e aplecarea spre oameni, spre tineri mai cu seamă. E acea parte a personalităţii sale care nu poate fi prinsă în vorbe, o notă de inefabil care nu se supune spunerii, textului, rigorilor gramaticeşti.
Aceasta e de fapt trăsătura fundamentală care mi-a dat de înţeles că mă adresam cui trebuie, că vorbim aceeaşi limbă şi că nutrim acelaşi crez în “misia” românilor intelectuali, al căror rost aici e să educe, să culturalizeze, să formeze oamenii.
Spirit modern şi luminat , Preasfinţia Sa Siluan e o personalitate deschisă înnoirilor, primenirilor, modernizării, dialogului. Fie că a fost vorba despre “ a face iscusită zăbavă cu cetitul cărţilor” ori despre rosturile unor biblioteci cu fond de carte românească la care să aibă acces conaţionalii noştri, sau că s-a adus în discuţie utilitatea unei publicaţii culturale tipărite, realizate sub egida episcopiei, am desoperit mereu disponibilitatea domniei-sale la dialog.
I-am solicitat Preasfinţiei Sale Episcopul Siluan să răspundă la câteva întrebări legate de lucrarea de întemeiere pe care biserica ortodoxă română a început-o în Italia în urmă cu trei decenii, şi-a rezultat ceea ce se vede în continuare.

Topice: Studii | Comments Off on Ctitorii

Comentarii închise.