« „Vindecare prin terapie poetică” | Principal | MÂNCĂTORILOR DE HOITURI »
SOMNUL MAMEI
de Nicolae Nicoară-Horia | Octombrie 19, 2010
Durerile din lut când se alină
Şi rănile din Suflet, dacă sunt,
Cum doarme ea şi Aerul suspină-
E-atâta pace, Doamne, în cuvânt!…
La căpătâiul ei de stau tăcut
Şi gândul meu o mângâie pe frunte,
Mă văd Copchilul dintr-un Leagăn mut
În casa noastră cu poveşti cărunte…
Se auzeau la geam colindătorii,
Ea îmi şoptea, sărmana, de Iisus,
Din Versul meu se frâng sub pleoape zorii,
O duce Somnul-vameş tot mai sus…
Surâsul blând îmi tulbură fântâna
Şi Steaua ei se cade în adânc-
Dormi liniştită, Mamă, sărut mâna!
Măcar acum tu lasă-mă să plâng…
2/3 Decembrie 2009.
Topice: Poezii | Comments Off on SOMNUL MAMEI
Comentarii închise.
