« SĂRBĂTOAREA TĂMÂIOASEI – PIETROASELE | Principal | Dezvăluiri din culise »
ACUM CÂND SCRIU.
de Nicolae Nicoară-Horia | Noiembrie 11, 2010
Acum când scriu îşi hodineşte Mama
Tăcerile ascunse în ţărână,
Poemul meu ce arde- lumânare,
Clipa aceea încă o amână…
Nimic pe lume nu-i fără părinţi,
Cum nici răspuns nu îi fără-ntrebare-
Ea îmi aude vorbele cuminţi
Cum vin şi se aşează în tipare…
Şi-a pregătit şi hainele de drum,
De-o vreme paşii sunt aşa de grei,
Când îmi şopteşte de plecare-acum
Neputincios mă uit în ochii ei…
Acolo-n Munţi, de-a pururi printre Moţi,
Copchilul cel desculţ şi fără tată
Îi numără mereu tot fără soţ
Vârsta ei în amintiri uitată…
Ea n-a murit, îşi hodineşte oare
Tăcerile ascunse în ţărână?
Poemul meu ce arde- lumânare,
Clipa aceea încă o amână…
6/7 Decembrie 2009.
Topice: Poezii | Comments Off on ACUM CÂND SCRIU.
Comentarii închise.
