Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Lumea unui visător cu ochii deschişi

de Marin Moscu | Decembrie 7, 2010

Gheorghe A. Stroia – „De vorbă cu o…minune” – Lumea unui visător cu ochii deschişi

În contextul actual al literaturii române, când literatura pentru copii şi tineret resimte acut nevoia unor noi scrieri, dedicate publicului de vârstă fragedă, Gheorghe A. Stroia lansează deja câteva cărţi destinate acestora: „Pledoarie pentru inocenţă ”( Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2010 ) – Proză şi poezii tematice şi lucrarea „De vorbă cu o…minune ” – Poveşti pentru copii cuminţi. Lucrarea este alcătuită din patru volume, din care au văzut lumina tiparului primele două: „De vorbă cu o…minune” – vol. 1 ( Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2010 ) şi „În braţele bunicului” – vol. 2 ( Editura Optima, Iaşi, 2010 ) – volum care a obţinut deja premiul I la concursul naţional de literatură „Visul” (Orăştie, 26 septembrie 2010). Poveştile sunt de tipul proză scurtă, fiecare volum conţinând o poveste mai amplă („Domniţa de Mărgăritar” – vol. 1 ) sau un basm („Puterea dragostei” – vol. 2 ). Am citit cu deosebită plăcere cele două volume de poveşti pentru copii şi am rămas surprins de profunzimea detaliilor şi a modului în care autorul mânuieşte condeiul, pentru a reda şi a reconstitui în paginile scrierilor sale, adevărate regaluri – moralizatoare şi pline de învăţăminte – scrieri actuale, pe care copilul le poate înţelege şi percepe cu uşurinţă.
Gheorghe Stroia este un visător cu ochii deschişi către „lumea de…minuni” a copilăriei! Şi nu numai atât ! Gheorghe Stroia – poetul şi prozatorul – este şi bunic şi nepot, în acelaşi timp. Dubla calitate a autorului este desprinsă din nevoia copilului, care de-a lungul unei copilării nefericite, şi-ar fi dorit cu ardoare un bunic, să-l încânte cu frumuseţea plină de freamăt a unei vârste efemere şi reminiscente. Prin sfaturile înţelepte ale bunicului şi arzătoarea dorinţă a nepotului de a cunoaşte mai mult din interesul frenetic al vieţii, autorul trădează tocmai aceste trăiri sau posibile dorinţe de a fi trăit momente fericite, de adevărată copilărie. „De vorbă cu o…minune” este o veritabilă carte de poveşti, adresată copiilor de vârstă preşcolară şi primară, dar nu numai. El, nepotul, chiar dacă se simte minunat „În braţele bunicului”, este veşnicul ascultător a unor împlinite narări, sub formă de povestiri sau poveşti, unele cu caracter de basm.
Creator de situaţii pline de frenezia vieţii şi a închipuirii, parcă ar spune : „Vreau să fiu şi eu copil ”, un copil unde bucuria de a exista să-i aşeze pe toţi în „rândul lumii”. Lume în care culoarea pielii, rasa, credinţa, ura, egoismul şi indiferenţa să devină toaleranţă şi bună înţelegere. Copilărie unde poveştile cu regi şi prinţi, cu mame pline de dragoste şi afecţiune, cu nuci fermecaţi şi cu spice de grâu de culoarea aurului, să fie puritatea închipuirii, să fie picătura de rouă. Gheorghe Stroia pune faţă în faţă binele cu răul, cinismul cu iubirea de oameni.
Remarcabil, din aceste punct de vedere, este basmul : „Puterea dragostei”, unde regele Dandu, avid de bogăţii, pe care nu le găseai nicăieri în lume, era rău la suflet, era de temut. Cine intra în dizgraţia lui avea multe de suferit. În contrast, fiul lui, Prandu, era bun şi milostiv, iubitor de săraci şi în nevoi. Avea o faţă de înger, din care radia pace şi bunătate. După cele trei provocări, specifice basmului, tânărul prinţ iese victorios, puterea dragostei avea ochiul vrăjit de lacrimile pure ale unei inimi inocente. Gheorghe Stroia face salturi spectaculoase în netezirea percepţiei vizual-auditive. Astfel, mama pentru copii este „înger cu chip de lumină”, iar pentru mamă, cei doi copii sunt „aripile vieţii”. Îndemnul: „Iubiţi-vă mamele, căci de acolo vă vine puterea şi bucuria vieţii” nu este o seducţie ci un crez.
Lucrarea abundă în expresii metaforice, încărcate de stil şi rafinament, ceea ce denotă clar şi specific latura poetică a autorului. Metaforele sunt înlănţuite şi crează iluzia unei lumi fantastice, plină de întâmplări, în care oamenii capătă puteri miraculoase sau puritatea unui gând. Băieţelul Ghiocel, ascultătorul poveştilor, are numele parcă predestinat frumuseţii şi purităţii descrise între paginile cărţii. De o curiozitate înnăscută, băieţelul surprinde şi conc entrează morala poveştii, într-o manieră matură şi plină de înţelepciune dar, rostită simplu şi sugestiv. Copilul este arhetipul unei vârste universale, fericite.
Copiii sunt îndemnaţi să-şi vadă visele cu ochii deschişi. Să beneficieze de lumina Învierii şi de bradul împodobit – acel pomişor verde, care nu se va usca vreodată.
“Foc, foc! Salvaţi-mă !” strigă către cititori Gheorghe Stroia şi sunt sigur că va fi salvat de propriile creaţii, creaţii care de la prima citire devin captive şi plăcute. La fel de plăcute, de altfel cum au fost şi celelalte cărţi pentru copii, lansate cu succes: „Pledoarie pentru inocenţă” şi „De vorbă cu…o minune” – vol. 1. La fel de interesante şi volumele de poeme pentru cititorii adulţi: „Pelerin, la porţile…eului”(Ed. Sf. Ierarh Nicolae, Brăila) şi “Omul retortă” (Ed. Rafet, Rm. Sărat). Toate cărţile mai-sus enumerate sunt apariţii ale anului 2010.
Scrierea de faţă este o dovadă a prolificităţii autorului, a diversităţii stilurilor literare abordate, fiind al doilea, din cele patru volume ale lucrării: „De vorbă cu o…minune ”. Vă invit să vă hrăniţi cu minunatele scrieri ale unui suflet plin de lumină şi candoare. Vă îndemn să vă transpuneţi prin frumuseţea gândurilor, în inima unui copil mai mare – însuşi autorul, care scrie pentru copii, ca mărturie a dragostei imense ce le-o poartă tuturor celor ce mai păstrează în suflet o fărâmă de inocenţă.

Marin Moscu
Ploscuţeni – Vrancea, 2010

Topice: Recenzii | Comments Off on Lumea unui visător cu ochii deschişi

Comentarii închise.