Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

RĂVĂŞITUL OILOR

de Elena Trifan | Decembrie 29, 2010

BRAN, JUDEŢUL BRAŞOV

Localitatea Bran, judeţul Braşov, situată într-un spaţiu pitoresc, între Braşov şi Câmpulung, are o puternică tradiţie păstorească şi turistică, numele ei fiind însoţit, de obicei, de Castelul Bran şi de amabilitatea cu care localnicii şi-au primit turiştii încă din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. În fiecare an, aici, în luna octombrie, se desfăşoară un obicei străvechi, răvăşitul oilor, care marchează sfârşitul anului păstoresc, când turmele însoţite de stăpânii lor, câini şi de asini coboară de la munte pentru iernat la casele stăpânilor sau înspre bălţile Dunării. Devenit o adevărată sărbătoare, anul acesta, obiceiul răvăşitului s-a desfăşurat pe locul numit simbolic „Inima Reginei”, deoarece este înconjurat de Castelul Bran care i-a fost atât de drag reginei Maria, de monumentul săpat în stâncă unde în 1940 inima reginei a fost adusă de la Balcic unde ea însăşi ceruse să fie înmormântată şi de Capela reginei, construită după modelul celei de la Balcic, Stella Maris. Sărbătoarea s-a desfăşurat timp de două zile şi s-a remarcat, în primul rând, printr-o abundenţă culinară ieşită din comun, tarabele fiind pline de tradiţionalele produse culinare, specifice acestei zone păstoreşti: pastramă, cârnaţi, şuncă, brânză de burduf, telemea de oaie, urdă, caş, bulz, ciorbă de miel, iahnie de fasole cu ciolan afumat, servită în vase făcute direct din pâine, tocăniţă ardelenească etc. Brănenii, oameni ai muntelui, au ştiut să îmbine utilul cu frumosul şi şi-au împodobit tarabele cu crenguţe de brad, vase de ceramică, flori, ştergare tradiţionale, cusute sau ţesute în război, clopote purtate de animale, legume de toamnă. Din aproape în aproape, cu ajutorul unor producători precum: Pucheanu Ion, Mihalte Sandu, Reit Lucian, Pucheanu Dorin, Noaghea Mariana, reuşim să aflăm secretul câtorva produse culinare, strămoşeşti. Pastrama se pregăteşte din carne de oaie dezosată, peste care se presară cu o sită sare şi condimente: piper, boia, cimbru, usturoi, busuioc. După ce se ţine câteva zile la fezandat, se pune într-un baiţ călduţ, pregătit din apă sau vin alb în care se fierb condimente: foi de dafin, boabe de muştar, piper negru, în care se ţine de la o zi până la o săptămână şi se pune la uscat. Producătorii de pastramă s-au adaptat însă la gusturile omului modern şi îşi condimentează produsele în funcţie de preferinţele acestora. Pentru a obţine o urdă bună se fierbe zerul de oaie amestecat cu fişti „zer ţinut în bidon de la începutul verii”, se alege, se pune în pânză de tifon, se scurge, se tescuieşte, se amestecă uneori cu mărar. Brânza de burduf se obţine din caş dat prin maşina de tocat, pus repetat în sidilă „o bucată de tifon”, presată cu o greutate pentru a se scurge toată umiditatea, ţinută apoi opt zile în buduroaie din lemn de brad, după care se dă iarăşi prin maşina de tocat, se amestecă cu sare, circa 1 kg. de sare la 40 de kilograme de brânză, se pune în burduf „băşică de animale”, lemn de brad şi se ţine la rece din septembrie până în luna mai. Telemeaua de oaie se pregăteşte din caş închegat care se scurge prin sidila pusă în criptă de lemn, se taie cubuleţe care se scurg de trei ori consecutiv, timp de aproximativ trei ore, după ce se sărează, se taie bucăţi mari şi se pune în cutii de lemn, alternând un rând de brânză cu unul de sare, peste care se toarnă saramură concentrată, atât că să stea oul deasupra. Caşcavalul afumat se prepară din caş dospit, fiert în sare cu zer, se ţine 24 de ore la saramură, 24 de ore la fum din lemn uscat de fag şi se pune în forme care se păstrează pe poliţe. Nu lipsesc nici băuturile de la târg, precum pălinka obţinută din ţuică dublu rafinată până ia foc la ţeavă. Pe lângă pălinkă, firma Alcorom Satu Mare aduce un produs original, Bitter Fort, cu proprietăţi terapeutice, pregătit după reţete tradiţionale, din pălinka cea mai fină, în amestec cu extract de propolis, nuci verzi şi 50 de plante, premiat la concursuri româneşti şi internaţionale. Pentru stimularea crescătorilor de animale au fost organizate expoziţii de câini din rasele Ciobănesc corb, Ciobănesc de Bucovina, Ciobănesc românesc mioritic, vaci din rasa Brună, cai din rasa Comună, oi din rasele Ţurcană şi Ţigaie. Au fost premiate cele mai reuşite exemplare. Meşteşugurile şi arta populară sunt prezente şi ele la târg prin ceramica de Korund, prin expoziţia de aranjamente florale a familiei Lörincz Bertalan din Târgu-Mureş, care impresionează prin florile naturale, uscate, viu colorate, puse în vase originale de lut şi îngeraşii din pănuşi de porumb, expoziţia de chimire din piele, ştanţate sau lucrate de mână, a domnului Bala Abner din Cluj. Zăbovim mult în faţa expoziţiei de ceramică figurativă a domnului Nicolae Diaconu Sofroneşti, originar din Ţibăneşti, judeţul Iaşi, stabilit în localitatea Codlea, judeţul Braşov, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România. În sculpurile sale modelate în lut, domnul Sofroneşti a reuşit să dea viaţă unui univers ţărănesc autentic, în care predomină chipuri de ţărani şi animale, din care sunt nelipsiţi păstorii, chefliii, oile, vacile, bivolii. Prin puterea harului său domnul Sofroneşti a reuşit să înnobileze lutul cu trăsăturile spiritului uman, prezentând ţăranii români ca pe nişte firi complexe, dornici de muncă, crescându-şi animalele şi bucurându-se de rezultatele muncii lor, optimişti, încrezători în valorificarea muncii lor la târgurile la care merg grăbiţi, purtându-şi produsele în coşarcă sau în straiţă, plini de voie-bună la petreceri. Ciobanii domnului Sofroneşti, îmbrăcaţi în costumele lor tradiţionale cu opinci, obiele, pantaloni de postav, negri, cămaşă albă, vestă neagră, cojoc de culoare bej-maronie, căciulă, sprijiniţi pe ghioagă, cu privirile îndreptate spre pământ sunt firi grave, meditative, gândind profund la rosturile vieţii, la legătura lor cu pământul strămoşesc, la propria lume interioară. Există în sculpurile maestrului Diaconu din Ţibăneşti şi o simbolistică a culorilor, în vestimentaţia femeilor mai în vârstă predominând culoarea neagră, iar în vestimentaţia celor tinere, culoarea albă. Atenţia sculptorului s-a îndreptat şi spre personaje legendare, precum Păcală şi Tândală, simbolul înţelepciunii populare şi al voiei bune, care doarme beat lângă butoiul ori lângă oala cu vin, sau este dus de boii săi acasă, contele Dracula etc. Nu lipsesc jucăriile-fluieraş din ceramică ce reprezintă chipuri de animale, unele chiar din neolitic. Suntem dezamăgiţi că aici în patria oieritului lâna zace în pod, aşteptând-şi clienţii sau este arsă, din lipsa acestora şi dată pe apa sâmbetei. Spre bucuria şi uimirea noastră, a doua zi, găsim totuşi produse tradiţionale din lână aduse la târg de domnul Puţilă Gheorghe din Bran, care într-un atelier propriu reuşeşte să confecţioneze haine bărbăteşti tradiţionale, dintr-un postav numit zeghe sau dimie. Tehnica de pregătire a postavului este una străveche: se spală lâna Ţigaie de culoare neagră, se dărăceşte, se toarce la maşină, se urzeşte firul în război de ţesut. Bucăţile de postav late de 70 cm lăţime sunt apoi duse la piuat „finisat” la vâltoarea din Lisa, lângă Făgăraş, după care din ele se croiesc obiectele dorite: pantaloni sau veste. Pe taraba domnului Albu Ioan din Miercurea Sibiului, pe lângă vestele din zeghe, găsim şi ţolici „pături din lână” specifice vieţii păstoreşti. Cum nu există sărbătoare populară fără voie bună, pe o scenă în aer liber, împodobită cu ştergare şi covoare tradiţionale, în faţa căreia pot fi văzute costumele tradiţionale păstoreşti, cojocul din oaie miţoasă şi pălărie cu boruri mici, are loc un spectacol folcloric, susţinut de solişti vocali, ansambluri corale de dansatori şi interpreţi din împrejurimi, cât şi din toată ţara. Pe lângă artişti consacraţi, au putut fi admiraţi elevi şi tineri din localităţile Sohodol, Şimon, de vârste diferite, îmbrăcaţi în costume divers colorate şi împodobite sau de un alb îngeresc, cu ciucuri la cizme, cu şnur de Tricolor la brâu şi la căciulă, cu emoţia momentului şi inocenţa vârstei întipărite pe chip. Au fost premiaţi toţi cei care au contribuit la păstrarea şi transmiterea tradiţiei în comuna Bran. Sărbătoarea de la Bran s-a adresat nu numai românilor din zonă, ci şi grupurilor etnice, astfel încât la sfârşitul primei zile, Ansamblul de dansuri al romilor din Râşnov i-a încântat pe cei prezenţi printr-o interpretare ireproşabilă a unei suite de dansuri ţigăneşti şi arăbeşti. Branul mult iubit de regina Maria şi de noi toţi a răsunat două zile de muzică, dans şi voie bună, încât la plecare nu putem să nu spunem şi noi, precum Ion Creangă „de piatră de-ai fi fost şi nu se putea să nu îţi salte inima de bucurie.”

Topice: Reportaje | Comments Off on RĂVĂŞITUL OILOR

Comentarii închise.