Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

4-PRELUDII HIPERBOREENE

de Adrian Botez | Ianuarie 14, 2011

la început a fost Visul
răzoare de lumini – slăvindu-şi
Zeul

pământ de cristal apoi – înroşit de
amurg: tot mai îndepărtat divine – vibrează
coloniile de raze
Bătrânul Sunetelor – e tot mai reţinut în
opera de purificare-a culorilor: tot mai des
izbucnesc revoluţiile
întunericului

diamante se fisurează – pe linia
melancoliei: e gata
alunecarea luminii în
scrâşnet

cochete-aureole – mările – se chircesc
în auz Mut Pescarului: prelungă – umbra
aşteptării – alungă Peştii – hialine popoare – în
Marsupiul Zeului

două mâini de orator – grele
s-au aşezat pe creştetul
cerului: şi
nici un cuvânt

se-alungă – unul pe altul
blestemele – prostatice vânturi
furtuni de cafenea: femurul unui trăsnet
vibrează reumatisme – la marginea dinspre
latrina văzduhului: roitoare discordii – muşte de hoit
explodează – frenetic
dinspre – pestilenţial – NEVĂZUTUL

zăvozii minţii prigonesc
IDEEA – gonind-o-n smârcurile
-atoateliniştirii

Bătrânul Sunetului – obosit de vise
şi-a amintit să latre – dar
niciodată nu va răsări

orb – legat fedeleş cu raze – i se-mpletesc senil
la colţul buzelor – hieratice
bale: complicate
fire scăpărătoare de imperii

îţi auzi ţara – prelingându-se fadă
ireal prelungindu-se – de pe buza
tremurând bătrână
*
cleştarul pământ: înfrânt
alungat – cu aripi zimţate
Bătrâne Orfeu – trezeşte-te
pune-ţi unghia imperială – în
gaura cheii pământului
astupă gura de hulă-a-ntunericului
amână robia ne-ncetării căderii
suceşte gâtul gravitaţiei – pasărea cu pliscul
perpendicular înfipt – în
buricul Demonului

prefiră-ţi – prin urechi – stoluri elegiace
speranţele – şiraguri epopeile
degustă – înainte de a cădea
ghilotina urdorii
*
crestomaţia eşecului şi-a-ncurcat paginile
mai rău: din ce în ce
tot mai multe-şi pierd dreptul la
pagină

Sfinxul Neantului a fulgerat – o clipă
hidos – la fereastră
*
călătorind – de milenii – prin nervuri şi
străvezii capilare – Popoarele
spre propria stupoare – nu-ncetează migrarea
apocaliptică

de mult se-mpăcară cu
Moartea – dar
nimeni nu răspunde la numele „Moarte” : omite
-omiţându-se

Doamne privit ochi în ochi – izbăveşte-ţi
nimiceşte-ţi – eliberându-le de-aşteptare
popoarele

popoare sfinte – cu aripile pătrunzând în
trahee: se sufocă
popoarele Tale – de
ideea de zbor

o – târâtură de neamuri
fără profet – cu dumnezeul uitat la
oglindă – ca un
pieptene – de pieptănat orbitele-ncâlcite-ale
aştrilor:

vino cu stomacul la marginea lumii – şi
vomită-te
*
am fost la nunta-nsângerată-a CAVALERILOR – şi
am văzut MIREASA LEBĂDĂ cu gâtul – străpuns de
săgeată – şi pe
MIRE LICORNUL – cu pieptul
desfăcut de spadă – spre
lumini orbitoare
Povestea

au murit – pentru ca nimeni să
nu mai fie singur – pentru ca
fiecare – pe-un
clipocit de Fluviu-Amurgit– să-şi
poarte luntre propria Nuntă – în sine
cu sine

astfel – pe creasta slăvită a
Muntelui – s-a aprins – gigantică stea
ANDROGINUL
*
de-atunci – mi s-a crăpat palma-n degete
mi s-a uscat şi-a plesnit în riduri de soartă
şi-am scăpat din seamă – printre aceste fisuri de
seisme – eonii

Topice: Poezii | Comments Off on 4-PRELUDII HIPERBOREENE

Comentarii închise.