Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

DOR DE EMINESCU

de Constanţa Abălaşei – Donosă | Ianuarie 15, 2011

L-am iubit pe Eminescu, de cum am terminat de învăţat alfabetul, să pot citi, să pot scrie . Nu numai că mi-a fascinat copilăria şi adolescenţa prin toată creatia sa , însă l-am iubit şi pentru frumuseţea chipului său, care mi-a părut dintotdeauna că este a un crai de la răsărit, călătorind prin această lume cu creaţia sa literară plină de har, lăsându-ne moştenire poezia sa în limba noastră românească, făcând-o cunoscută şi netulburată, printre scrierile şi limbile lumii, încă din perioada existenţei sale.

Mă bucur şi cinstesc ca fiecare român din această ţară, plaiurile botoşenene, care au dat neamului nostru mari oameni de cultură: Eminescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, George Enescu şi nu numai. Aceste locuri hărăzite de Dumnezeu îmi sunt atat de dragi: în primul rand ca mi-au legănat paşii copilariei, apoi sunt locuri în care moşii şi strămoşii mei îşi au somnul de veci. Şi când ajung aici de două sau de trei ori pe an, primul lucru pe care-l fac cu mare sfinţenie este, să-ngenunchez la mormântul fiecăruia punând o floare, aprinzând o lumânare şi stropind în mare tihnă ţărâna, cu o lacrimă albastră .

Ca fiecare loc al acestui pământ românesc ce-şi are istoria sa, şi oraşul Botoşani, este la fel , prin tot ce a putut face şi sfinţi „OMUL„.

Nimic nu este întâmplător! Bunul Dumnezeu, le ştie şi le aranjează pe toate în această lume.

Preţuire şi dragoste mai mare pentru Eminescu, mi-a fost impulsionată de catre doamna Cornelia Viziteu, director la Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu din oraşul Botoşani prin anul 1999, apoi în anul 2000, an declarat de UNESCO – ANUL EMINESCU -, prin participarea mea la un concurs de Ex – libris, organizat de această bibliotecă. A urmat în anul 2002, invitaţia regretatului prof. dr. Constantin Mălinaş, din Oradea, plecat dintre noi la 24 februarie 2010, finalizată prin publicarea graficilor mele legate de Eminescu în revista pe care o coordona, Ex librisul Românesc. În unele dintre reviste acordându-mi-se spaţii largi . După câteva personale de grafică şi acuarelă la Botoşani în anul 2003 şi 2004, în anul 2005, când s-au împlinit 155 de ani de la naşterea poetului, „Zilele Eminescu la Botoşani„ s-au deschis cu expoziţia mea personală de grafică, „DOR de EMINESCU„ în data de 14 ianuarie. Cuprinzând aproape 70 de lucrări, în penită: ilustraţii la poezia poetului, locurile natale cât şi personalităţi culturale din perioada sa.

Memorabilă mi-a ramas în suflet însă, participarea mea alături de alte personalităţi culturale, invitate special în data de 15 ianuarie 2005, la un Tedeum ţinut în biserica Uspenia, biserică unde a fost botezat Eminescu, apoi la depunerea de coroane şi flori la statuia poetului din faţa Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Botoşani.

Ipoteşti, locul unde s-a născut marele nostru poet nepereche. Niciunde în ţară, nu se pot găsi într-un spaţiu atât de restrâns, obiective culturale atât de diverse, fiecare valorificându-şi propia sa autenticitate: Casa memorială, Bisericuţa familiei Eminovici, datată din anii 60 al secolului XIX- lea , Casă ţărănească de epocă, ce a aparţinut ultimei proprietare a moşiei în care s-a amenajat un muzeu etnografic al zonei (loc în care îi plăcea lui Horia Bernea să picteze în mare linişte), Biblioteca Naţională de Poezie (idee aparţinând lui Laurenţiu Ulici), clădire cu două nivele şi o sală amfiteatru, Muzeul Mihai Eminescu inaugurat pe 15 ianuarie 2000.

Topice: Meditaţii | Comments Off on DOR DE EMINESCU

Comentarii închise.