Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Prezervarea valorilor patrimoniale şi identitatea naţională în contextul actual

de Gheorghe Adrian | Februarie 11, 2011

În contextul accelerării fenomenului globalizării, cu efecte de domino în domeniile majore de acţiune socio-umană (economic, financiar, infrastructural, turistic), se pune în mod recurent problema prezervării acelor valori care conferă şi generează continuu identitate şi personalitate popoarelor, supuse presiunii crizelor de resurse, desfiinţării graniţelor, sincretismului religios şi melanjului cultural.
În spaţiul european comun, diversitatea de creaţii, de tradiţii etno-culturale, de obiective şi valori patrimoniale se doreşte a fi un factor de promovare a unităţii şi fondului comun de cultură şi civilizaţie europeană, prin depăşirea tensiunilor etniciste, revendicaţioniste şi revizioniste.
Ca şi celelalte ţări europene, România trebuie să prezinte oferta proprie de valori care poate îmbogăţi spaţiul european, fapt ce o poate aşeza onorabil în elita statelor drept un factor de susţinere a progresului şi civilizaţiei la nivel global.
În acest sens, nu trebuie să fii un reputat specialist pentru a observa că o importantă componentă pe care o poate valoriza ţara noastră, pentru a oferta spaţiul european, este zestrea sa patrimonială, imună la variaţiile pieţelor de capital sau la crize mondiale de orice natură.
Pentru regiunea Olteniei, se pot identifica cu uşurinţă exemple concrete de valori culturale patrimoniale cu vocaţie europeană – Mănăstirile Jitianu, Sadova şi Bucovăţ, din judeţul Dolj, Mănăstirile Tismana şi Polovragi, din judeţul Gorj, Conacul brâncovenesc şi Ansamblul curţii boiereşti Cornea Brăiloiu, situate în municipiul Târgu-Jiu, judeţul Gorj şi comuna Melineşti, judeţul Dolj, – monumente de valoare excepţională ce revelează turistului preocupările arhitecturale ecleziastice şi civile ale românilor din perioada evului mediu.
Monumentele invocate se recomandă prin valoarea patrimonială intrinsecă: Mănăstirea Jitianu este datată din secolul al XVI-lea, în prezent adăpostind „comoara” Mitropoliei Olteniei (icoane şi fondul de carte rară şi veche), Mănăstirea Sadova a fost ctitorită la sfârşitul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea; Mănăstirea Bucovăţ – Coşuna, construită în anul 1483, adăposteşte cea mai veche biserică din regiunea Olteniei (1512), vechime atestată de o Listă a tuturor bisericilor din această zonă (1840) şi de Pomelnicul Ctitoricesc, redactat de către Dionisie Eclesiarhul, document în care se menţionează ctitorii acestui lăcaş de cult: Basarab cel Tânăr (1477-1482) şi Neagoe Basarab (1512-1521); Mănăstirea Tismana, cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, datând din secolul al XIV-lea; Mănăstirea Polovragi, edificată la începutul secolului al XVI-lea, reprezintă o sinteză de arhitectură/pictură bizantină şi brâncovenească, iar Conacul brâncovenesc şi Ansamblul curţii boiereşti Cornea Brăiloiu, monumente reprezentative ale epocii brâncoveneşti, datează de la sfârşitul secolului al XVII-lea, atestate în cronicile vremii ca fiind cele mai vechi construcţii civile din zona Olteniei.
Este salutar demersul Mitropoliei Olteniei, care administrează obiectivele de patrimoniu menţionate, de a iniţia proiecte de restaurare a acestora, însă surprinde greutatea cu care se desfăşoară unele dintre lucrări (la Conacul brâncovenesc şi Mănăstirea Polovragi), din cauza insuficienţei resurselor financiare, ori pe fondul neînţelegerilor dintre specialişti asupra soluţiilor tehnice propuse, astfel prelungindu-se continuu termenele de finalizare.
În cazul celorlalte monumente, lucrările au fost finalizate doar în parte (la Biserica Mănăstirii Sadova au fost neglijate zidul de incintă, turnul clopotniţei, stăreţia sau boltiţa) sau au fost agreate unele soluţii tehnice de avarie până la alocarea fondurilor necesare lucrărilor de specialitate (Mănăstirea Jitianu şi Biserica Mănăstirii Bucovăţ-Coşuna).
Putem aminti, fără răutate, nonşalanţa cu care este tratată degradarea fondului de carte veche al Mitropoliei Olteniei, colecţie ce reuneşte peste 700 de volume din patrimoniul cultural mobil, acesta fiind depozitat într-o încăpere din cadrul Mãnãstirii Jitianu, în condiţii precare, fără a fi respectate normele de protejare şi conservare (umiditate, temperaturã, luminozitate, igienã), existând riscul iminent al deteriorării sau distrugerii unor exemplare cu valoare deosebită, precum: Catavasierele de la Sibiu (anii 1803, 1817 şi 1819), Mineiurile de la Neamţ (anii 1804, 1831 şi 1846), Mineiurile de la Buda (anii 1804 şi 1805), Noul Testament-Sankt Petersburg (anii 1817 şi 1819), Biblia – Sankt Petersburg (1819), Gramatică Română (1850), Ochtoihul de la Rîmnic (1811), Noul Testament-Neamţ (1818) etc.
Consecinţa directă o constituie degradarea tuturor componentelor acestor bunuri de patrimoniu, inclusiv a celor deja restaurate, demersurile fiind remarcabile sub aspect patrimonial, situându-se, însă, în paradigma mitului Meşterului Manole.
Se impune, astfel, asigurarea unei continuităţi în alocarea resurselor financiare şi, totodată, în planul viabilităţii soluţiilor tehnice, de către factorii decizionali de la nivelul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, al Mitropoliei Olteniei, dar şi de responsabilii instituţiilor judeţene cu atribuţii în domeniu.
În contextul dinamicii pieţelor globale de factură turistică, monumentele Olteniei pot susţine cu brio oferta patrimonial-turistică a României, oferind publicului amator un univers elitist de arhitectură şi cultură medievală, parte a patrimoniului cultural european, printr-o promovare modernă şi profesionistă, prin adoptarea unui management pragmatic la nivelul instituţiilor ce asigură prezervarea acestor obiective de importanţă europeană, resursă sigură a dezvoltării spaţiului şi identităţii româneşti.

Topice: Meditaţii | Comments Off on Prezervarea valorilor patrimoniale şi identitatea naţională în contextul actual

Comentarii închise.