Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

SĂ FII SINGUR…

de Adrian Botez | Februarie 22, 2011

să fii singur – nu e o stare
„kinky” – ci e
tovărăşia cea mai sumbră

nu e atunci când simţi nevoia să
deschizi ferestrele – şi să
strigi – cât te ţine
gura: „oameni
veniţi aici! – e unul care – de
mult – vă doreşte – şi voi
la modul căscat – l-aţi
uitat…!”

nu – nu: a fi singur
e atunci când dai la toţi
dracii – şi lume şi
oameni – ba nici pe Dumnezeu – nu-L
vrei în jurul tău
***

…Umbra rânjeşte mut
câine fidel – te-a trădat: mai ales el – ca ultimul
derbedeu

inocentul „eu” – s-a
lungit la pământ: aşa s-a
ajuns – la
eclipsa totală
***

…nu-ţi arde să-L iei – pe
El – la subsuoară: şi totul
pentru că simţi – cumplit
ca o durere de dinţi: nu-ţi cresc
aripile – nu că nu vor ori nu
răzbesc din adâncul
inimii umerilor: nici n-ai avut aripi
vreodată – te-au minţit
linguşit
cărbunii – tăciunii – ciulinii – toţi
nebunii

să fii singur – e atunci când
nu mai există pentru tine
poveşti – ci doar
pumnii tăi – barbarii: cei doi – unul lângă
altul – doi gemeni giganţi – crescuţi în
burtă de demon – născuţi pe o
masă rece – aspră ca frecuşul de
crestele munţilor – şi
goală

inimă nu mai ai – nici
măcar cât sloiul de gheaţă
iar fruntea ţi-e
lavă fierbinte

nu eşti bolnav – eşti
terminat: ţi-e indiferent dacă
la celălalt capăt al
mesei – de veacuri multe
priveşte – ţintuit la
tine – Moartea

te doare în cot de
fasoanele – de toate trucurile
seducţiei Morţii

în tine s-au răsturnat uriaşe basculante cu
lumi – şi toate – toate
s-au fărâmat în ţăndări stelare – apoi
constelaţii – s-au
înnegrit şi pică picurând
sleios – cleios – în jos – precum
lutul stricatei statui – ori – din căuşul palmei
(desfăcutei a lehamite palmă)
nisipul

urechile nu mai aud – ci
huhuie numai – ca doi
huhurezi – puşi stâlpi
de o parte şi alta a
ceea ce a fost – cândva
mintea ta

acum – e o claie de fân
arzând torţă – pălălaie
în vânt

şi pumnii se strâng
a neputinţă şi oarbă
furie: doi munţi
traşi de picioare spre
fundul pământului – de mlaştina
mesei
negresei
cu negi pe ochi
urlând despicată
spre-o lume – la
rufe murdare-aruncată

a fi singur – e atunci când
fără ca tu să le fi părăsit – ele
orfanele – cuvintele
au plecat de la tine – pe căi
neîntoarse – naiba ştie încotro şi de ce
atrase de cine spre ce…

…taci mahmur – nu permiţi să
fii povestit
de tine însuţi: e destul că
soarele cu luna s-au
odihnit – şi pentru nimeni
n-au mai venit
***

nu e nimeni – în podul casei: poate doar şoarecii
să mai doinească scrâşnit
otrăvit

ai vrea – ca pe o duşcă de rachiu tare – tovărăşia
stafiilor – numai a
lor – da: dar să fie numai ele-nde
ele: nu ai chef să arzi de pomană – vorbă
spurcată – cu morţii tăi – fiare de
lopată – răi – încuiaţi şi
ţie – totdeauna
călăi

ele – stafiile – n-au nevoie de tine – de
cuvintele tale – cele secate – cele
nu se ştie unde
plecate – ci doar
sporovăiesc despre
lumea lor
parcă ceva – decât asta – mai
…„color”

dar prea multă fericire absurdă
străină ţi-ar fi – până şi-n destrăbălarea cu
stafii

te-ar (cumplit şi greţos de
dulceag) obosi

…picioarele au
îngenunchiat – genunchii s-au înfipt în
podea – singuri s-au retezat de la tine – au
prins rădăcini – s-afundă
s-afundă – pe cărarea scundă – până când
de dincolo – înfăloşat jet în ploaie ţâşneşte – spre
buzele tale arzând de
tăcere: puhoi de sarcasm – Urina
Diavolului: e-un
răspuns şi
ăsta – dacă stai şi te gândeşti – la
cum nu eşti:
bine…

dar tu refuzi să gândeşti
îţi ocupi palmele (desfăcute din
pumni) – dezmembrând vulcani
şi oceane – până la stadiul de
rumeguş şi
piroane

…tu nu L-ai vrut – El
Te-a dat afară
şi-acum – cu ocară – mai
repară ceva
dacă poţi – că nu ştii
prin vecìi să-noţi

nu ai – de niciunde
veşti – înnoptatule – să te
răstigneşti
…a fi singur – a fi
neputincios: croncăni ca un
corb puturos – mai urâcios
decât însuşi
Urâtul

Piei!
***

Topice: Poezii | Comments Off on SĂ FII SINGUR…

Comentarii închise.