« O eclectică poveste cu oameni şi iubire | Principal | Râu fără un mal… »
SPASM COSMIC
de Adrian Botez | Februarie 4, 2011
3 februarie 2011, Înmormântarea I.P.S.S. BARTOLOMEU ANANIA
Duhuri de Fulger părăsit-au Pământul
E vreme de cumpănă-n Valea Ruşinii:
Nu s-a-nnoit – în eoni – Legământul
Dăm în brânci – şi vedem Drumul Vinii…
A zadarului zarvă-asurzit-a şi zeii –
Netulburaţi – constelaţii cresc Crinii:
Ideile mari navighează prin cosmos
Fără tihnă-ori pălirea-a Luminii!
Înainte-napoi nu e timp nici veghere
Prăbuşiţi ne oprim, nu la han ori la semne:
Chircindu-ne-n cărni, năvălim în Putere!
…Deja e pădure de rai, Sfinte Lemne:
Schimbăm truda pe-extaz şi privirea pe-orbire –
N-avem pas – n-avem chip: e Nemărginire!
***
Topice: Poezii | Comments Off on SPASM COSMIC
Comentarii închise.
