Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

APOCALIPSĂ: BISERICILE DE LEMN – MONUMENTE ISTORICE – DIN JUDEŢUL GORJ SUNT ÎN PRAG DE DEZASTRU

de Gheorghe Adrian | Aprilie 18, 2011

Cu 511 monumente istorice, dintre care 184 de biserici, 119 dintre acestea fiind de lemn, Gorjul este plasat, conform Listei Monumentelor Istorice din 2009, înaintea Maramureşului.

Săptămâna trecută, nişte amici din Gorj m-au invitat la o plimbare de primăvară pe plaiurile judeţului, care, trebuie să recunosc, este surprinzător de frumos şi are ce oferi celui care vrea să-l viziteze: ansamblul brâncuşian, foarte multe biserici monument istoric (din lemn şi zid), case şi conace boiereşti, cule şi castre romane, peşterile din Polovragi şi Baia de Fier. Foarte mare mi-a fost însă surpriza să constat starea deplorabilă în care se află bisericile de lemn gorjeneşti, un adevărat şoc pentru turist.
Am cercetat imediat, la recomandarea amicilor mei, Ghidul monumentelor istorice din judeţul Gorj, publicat de Direcţia de Cultură în 2009, şi, ca factor inedit, am constatat că în Gorj, din 511 monumente, nu mai puţin de 184 sunt biserici, dintre care 119 din lemn, ceea ce plasează judeţul înaintea Maramureşului, recunoscut pentru zestrea sa de lăcaşuri de cult patrimoniale.

«Lumina Gorjului, ascunsă sub obroc»

Faptul mi se pare extraordinar, dacă ţinem cont că probabil nici gorjenii nu ştiu ce zestre culturală impresionantă le-au lăsat strămoşii, dar, spre totala mea indignare, nici cei care ar trebui să le îngrijească – preoţii din parohiile care le deţin, aflate în subordinea Mitropoliei Olteniei – habar nu au că ţin “lumina ascunsă sub obroc”, fiind total insensibili şi indiferenţi cu istoria naţiunii române şi a Bisericii totodată, care aici se întrepătrund perfect.
Am asistat astfel la peisaje apocaliptice, ca după război, o dată ce am văzut bisericile de lemn din Albeni, sat Doseni; Baia de Fier, sat Sohodol; Crasna, satele Ungureni şi Drăgoieşti; Dănciuleşti, sat Zăicoiu; Jupâneşti, sat Boia; Fărcăşeşti, sat Peşteana de Jos; Leleşti, sat Frăteşti; Licurici, sat Licurici; Muşeteşti, sat Muşeteşti; Prigoria, sat Călugăreasa; Plopşoru, sat Plopşoru; Roşia de Amaradia, sat Seciurile; Schela, sat Sâmbotin; Scoarţa, satele Bobu, Colibaşi şi Pişteştii din Deal; Târgu Cărbuneşti, satele Pojogeni şi Tupşa; Ţânţăreni, sat Ţânţăreni, ca să nu mai spun că unele au fost incendiate, “din grija exagerată a păstorilor”, cum este cea din Bumbeşti-Jiu, satul Pleşa.

Peisaje apocaliptice de istorie şi cultură

Este un dezastru generalizat: unele sunt căzute la pământ, prin acoperişurile şi învelitorile distruse plouă şi ninge “de la Dumnezeu”, interioare devastate, ca după războaiele otomane, sau folosite ca depozite de gunoaie mortuare, icoane vechi din lemn, aruncate la întâmplare, aflate în stare avansată de degradare (oare or fi inventariate?), cârpeli “binevoitoare” la tot pasul, improvizaţii “moderniste” şi construcţii adiacente, care au desfigurat forma originală a acestora, un spectacol înfiorător, care nu este demn de o instituţie ce-L slujeşte pe Dumnezeu şi oamenii.

Monumente «înghiţite» de bula legislativă

Preoţii responsabili şi cei de la protoierii au găsit o scuză perfectă: nu le pot restaura pentru că nu au acte pe bisericile de lemn monument istoric şi nici pe pământul pe care se află, aşa că au scăpat de griji şi au aruncat mâţa în ograda administraţiilor locale. Mai bine zis, situaţia juridică a imobilelor de patrimoniu nu este reglementată nici după 20 de ani de la revoluţie, deşi Biserica a fost dintotdeauna recunoscută ca una dintre instituţiile care “trecea totul în acte” şi a cultivat relaţii amiabile cu stăpânirea.
Un preot care a dorit să ramână anonim mi-a spus, cu oarecare durere: “Degeaba vă preocupă, că până nu dă mitropolitul ordin, ei nu fac nimic!” Aşa că nu am decât o singură explicaţie: indiferenţa păstorilor noştri din cadrul parohiilor şi protoieriilor gorjene, care probabil profită de neatenţia mitropolitului, care este departe şi are atâtea pe cap. Şi când te gândeşti ce oportunităţi de finanţare există astăzi la nivel european pentru restaurarea şi valorificarea patrimonial-religioasă a acestora, simultan cu dezvoltarea infrastructurii rutiere şi utilitare, dar nu are cine să-şi tocească nervii şi coatele pe la birourile ministerelor bucureştene. Mai uşor este să ne plângem şi să cerem bani la autorităţi.

Topice: Reportaje | Comments Off on APOCALIPSĂ: BISERICILE DE LEMN – MONUMENTE ISTORICE – DIN JUDEŢUL GORJ SUNT ÎN PRAG DE DEZASTRU

Comentarii închise.